Cuprinderea în dicționar a expresiei „heavens to Betsy”
Christine Ammer, The Facts on File Dictionary of Clichés, ediția a doua 2006) are această scurtă intrare pentru „heavens to Betsy”:
heavens to Betsy O expresie de uimire, Această versiune de FOR HEAVEN’S SAKE, care i-a plăcut suficient de mult lui Charles E, Funk pentru a o folosi ca titlu al uneia dintre cărțile sale , provine din America secolului al XIX-lea și a apărut pentru prima dată la tipar în 1892. S-ar putea să fie pe cale de dispariție.
Robert Hendrickson, The QPB Encyclopedia of Word and Phrase Origins, ediția a patra (2008) contribuie cu această apreciere:
Sheavens to Betsy! Nimeni nu a reușit să descopere originile acestei vechi exclamații de surpriză, de bucurie sau chiar de supărare. Etimologul Charles Earle Funk a încercat din răsputeri, consacrând câteva pagini expresiei în cartea sa cu același nume. „Posibil ca expresia să fi fost cunoscută în zilele Războiului de Independență”, scrie el, „dar mă îndoiesc. Nici nu cred, așa cum au sugerat unii prieteni, că se referea în vreun fel la creatoarea primului steag american, Betsy Ross. Este mult mai probabil să fi derivat cumva de la pușca sau pistolul omului de frontieră, pe care, din motive necunoscute, l-a numit întotdeauna cu drag Betsy. Cu toate acestea, în ciuda unei cercetări exhaustive, sunt forțat cu reticență să recurg la cunoscuta locuțiune lexicografică „Sursă necunoscută.””
Referirea lui Funk la Betsy ca nume familiar pentru arma unui om de frontieră își găsește sprijinul în Mitford Mathews, A Dictionary of Americanisms on Historical Principles (1951):
betsy, s. f. 1. (n. m.). (cap.) Denumire populară colocvială pentru o armă preferată. De asemenea, bătrânul Betsy. 1856 Spirit of Age (Sacramento) 4 nov. 3/1 Jest let them raise that check agin me and if I don’t shoot why old Betsy won’t blizzard.
Apropo, al doilea sens al lui betsy dat în acest dicționar este ca o formă scurtă a lui betsy bug, adică „gândac de ciupit” (un termen care se referea la bețișoarele de urechi în sudul Texasului, unde am crescut).
Harold Wentworth, American Dialect Dictionary (1944) are acest lucru pentru „heavens to Betsy”:
Heavens to Betsy! 1914 Maine, n N N H. Curent. Comun printre femei.
Inscrierea lui Wentworth reproduce, în esență, nota despre această expresie din „Rural Locutions of Maine and Northern New Hampshire”, în Dialect Notes (1914). Un articol ulterior din Dialect Notes (1917) afirmă că în New England expresia poate fi redată ocazional ca „heifer to betsy” sau „hevings to Betsy”. Iar E.C. Hills, „Exclamații în engleza americană” în Dialect Notes (1924) enumeră „heavens to Betsy” ca o exclamație de „surp.”
Cele mai timpurii cazuri de „heavens to Betsy”
Cel mai timpuriu caz al acestei expresii pe care am reușit să-l găsesc este din „Readables” (o serie de scurte observații umoristice fără legătură între ele) din Fremont Weekly Journal (22 iulie 1870):
Heavens to Betsy, dar nu a fost fierbinte scânteia de duminică seara trecută. Cel puțin cei care au încercat au spus că a fost.
Cea mai veche potrivire pe Google Books pentru fraza exactă este din „Cal Culver and the Devil” din Harper’s New Monthly Magazine (septembrie 1878):
Concluzii
Nu detectez nimic în cele două citate din anii 1870 (citate mai sus) care să sugereze cine sau ce a fost Betsy cea originală. Expresia datează în mod clar cu mult mai devreme în tipărituri decât credea Ammer cu doar un deceniu în urmă – dar atunci Ammer nu avea baze de date de cărți și ziare pe care să le consulte.
Sensul lui „Heavens to Betsy!” nu pare a fi atât de diferit de „Land sakes!” sau „Heavenly days!”. Dacă aveai de gând să scoți din neant un nume de femeie la mijlocul anilor 1800 pentru a-ți exprima surpriza, „Betsy” pare a fi un pariu la fel de bun ca și „Molly” sau „Aggie” sau „Annie”. Dar oricare ar fi numele ales, oamenii 150 de ani mai târziu s-ar putea foarte bine să se dea de ceasul morții încercând să identifice persoana originală cu acel nume care a inspirat expresia.
Update (23 ianuarie 2021): O instanță a expresiei din 1857
O căutare în baza de date Hathi Trust de cărți și periodice oferă o instanță a expresiei „Heavens to Betsy” din 1857, cu treisprezece ani mai devreme decât cea mai veche potrivire din baza de date de ziare Elephind menționată mai sus.
De la Frederick Saunders, „The Serenade: A Tale of Revenge”, în Ballou’s Dollar Monthly Magazine (mai 1857):
Cei doi conspiratori se apropie acum de casă cu pași precauți și se străduiesc să se îndrepte spre partea din spate a clădirii. Noaptea, așa cum am menționat mai sus, este întunecată și ei nu observă o nouă frânghie de rufe Manilla întinsă strâns pe peluză, până când Bob, care și-a ridicat capul pentru a supraveghea ferestrele de la etajul al doilea, este, în timp ce se apropie oblic, tăiat cu un fierăstrău inteligent peste gât.
„Cerul lui Betsy!”, exclamă el, ducându-și mâna la gât, „Mi-am tăiat capul!”
„Nu chiar, altfel n-ai fi strigat destul de tare ca să trezești morții”, replică Dick. „Dar sforăi până la fasole, prietene, asta e exact ceea ce vrem; e chiar sub fereastra lor; nu ar putea fi îmbunătățită cu nici un preț.”
Din nou, fragmentul nu oferă nici un motiv pentru a lega alegerea lui „Betsy” de o anumită persoană sau lucru – dar împinge urma de hârtie a expresiei până aproape de jumătatea secolului al XIX-lea.