Existența de zi cu zi în cadrul unei comunități a cărei maximă este „Mereu să excelezi” generează cu siguranță o natură competitivă. Mai mult decât atât, poate genera și o necesitate, o dorință de a fi corect și de a dovedi că cunoștințele tale sunt doar un pic mai puțin finite decât cele ale contracandidatului tău. Iar atunci când a avea dreptate este primordial, obținerea unei iluzii subtil voalate a acesteia este adesea mai ușoară. Sofistica, derivată din greaca veche sophistēs, care înseamnă „înțelepciune”, este practica de a folosi un raționament aparent solid în apărarea unei concluzii care este în mod inerent falsă sau subiectivă prin natura sa. Astăzi, ea conturează dorința de a utiliza orice argument pentru a dovedi un punct de vedere, expunând golul profund de convingeri al cuiva sau pur și simplu natura capricioasă a oricăror convingeri care par să existe. În comunitatea noastră, aceasta își arată capul urât oriunde, de la sala de clasă la camera de cămin, de la luptele politice la disputele legate de ce sală de mese este cea mai bună. Cu toate acestea, această practică argumentativă nu se limitează la mileniali – este de fapt practicată de pseudo-intelectuali din întreaga țară, iar extinderea ei în continuare ar putea fi, într-o zi, rădăcina pericolului nostru.
Iată un exemplu pertinent de sofism care apare frecvent în rândul milenialilor: Cineva pretinde că susține că oamenii din toate mediile, rasele, sexele sau pozițiile socio-economice au aceeași capacitate de a spune adevărul, dar apoi susține că anumite subiecte pot fi discutate cu adevărat doar de oameni cu anumite fațete, anumite medii – excluzându-i pe alții pe baza caracteristicilor menționate mai sus. Este o afirmație alarmantă care are loc prea des.
Ca Millennials, am fost modelați de o lume mercurială, cu progrese rapide în aproape toate aspectele vieții noastre. Cu toate acestea, tocmai această lume capricioasă este cea care invită atât de ușor sofismele în viața milenialilor. Este în mare măsură o problemă a milenialilor, în sensul că deseori proiectăm un copac al cunoașterii care, în realitate, este lipsit de rădăcini. Ne adunăm informațiile de pe un internet în continuă schimbare, din videoclipurile de pe Youtube și din tweet-urile celebrităților. În cadrul unor comunități precum Boston College – extrem de intelectuale, dar pline de rivalitate – exemple de sofisme pot fi găsite oriunde. În sala de clasă, un arsenal de retorică și un limbaj înflorit ascunde adesea o afirmație falsă din punct de vedere constituțional. Chiar și în conversația de zi cu zi, nevoia neîncetată de a avea dreptate ne infectează viețile de aici: deseori, studenții pot fi auziți dezbătând nu în încercarea de a obține informații reale, ci pentru un fel de răzbunare trecătoare.
La prima vedere, sofismele par inofensive, dar răul lor este real și destul de grav. Ca tineri adulți, ne străduim să ne modelăm în ceea ce sperăm să devenim și, cu siguranță, cei mai mulți dintre noi nu și-au atins încă zenitul. Este identitatea noastră atât de temporală încât, la fiecare capriciu al unei noi conversații, convingerile pe care le considerăm de la sine înțelese se schimbă în încercarea de a fi corecți? Dacă convingerile noastre sunt întotdeauna relative, atunci nu putem avea niciodată un scop absolut în viață și, ulterior, putem urmări doar plăceri trecătoare. Mai mult, spre ce ne putem îndrepta ca macrocosmos dacă ne lovim constant de fundamentele noastre? Abandonarea adevărului pentru doar aparența acestuia duce pe un drum întunecat – un drum construit pe nihilism – care discreditează tot ceea ce am construit și pentru care am luptat, în special în domeniul academic. Cu siguranță că nu putem, și ne implor să nu schimbăm absolutul cu rudele.
Unul dintre cele mai răspândite habitate de sofisme este destul de nou în lumea noastră. Mass-media socială propagă zilnic sofismele și, în loc să se confrunte vreodată cu consternarea, practica este adesea recompensată cu laude. Sofistica există cel mai frecvent în platformele de social media puternic politizate, cum ar fi Facebook și Twitter. Ambele platforme sunt puternic polarizate și subdivizate în grupuri de persoane care au convingeri similare. Astfel, atunci când sofistica este utilizată pentru a demitiza opiniile opuse, este adesea celebrată ca fiind înțelepciune practică. De exemplu, adesea construite pe rețelele de socializare ca răspuns la sentimente opuse (de multe ori politice) sunt argumentele strawman: propoziții denaturate în mod intenționat, create pentru că sunt mai ușor de învins decât argumentele reale ale adversarului. Ele se bazează adesea pe contradicții izbitoare cu propriile convingeri, precum și pe sofisme. Aceste argumente strawman influențează apoi persoanele neutre care nu sunt bine informate asupra unui subiect și care acum văd doar un adevăr distorsionat. În plus, având în vedere că aceste platforme de socializare sunt atât de polarizate, capacitatea de a riposta la aceste argumente de tip strawman este puternic limitată. Strawman și sofismul merg mână în mână și trebuie să le confruntăm – ele promulg nevoia de a fi corect, în loc de nevoia de adevăr.
Pentru că atât dorința de satisfacție, cât și sofismul au supraviețuit încercărilor timpului, trebuie să acceptăm faptul că este posibil ca acestea să nu fie niciodată complet eradicate din mijlocul nostru. Totuși, în speranța de a atenua aceste suferințe, trebuie să căutăm cu seriozitate adevărurile absolute, nu satisfacția de a fi fără greș. Trebuie să ne gândim la motivul pentru care ne aflăm aici, care sunt obiectivele noastre. Suntem aici pentru a obține satisfacții temporare și a trăi în iluzii, sau suntem aici pentru a căuta ceva mai mult, ceva concret, și a ne alinia cu ceea ce ajungem să credem din toată inima? Poate că Platon a spus-o cel mai bine: „Când o persoană presupune că știe și nu știe; aceasta pare a fi marea sursă a tuturor erorilor intelectului.” Cea mai mare eroare este să dai impresia că spui adevărul în timp ce greșești cu adevărat. Cu siguranță putem părăsi aceste temeri de a eșua și de ignoranță în speranța de a reuși cu adevărat și de a cunoaște cu adevărat într-o zi.
Grafic prezentat de Anna Tierney / Editor grafic
.