Dovedele acumulate indică faptul că pacienții cu tulburări mintale severe, inclusiv depresia majoră, tulburarea bipolară și schizofrenia, prezintă diverse modificări ale microbiotei intestinale și o permeabilitate intestinală crescută. În plus, la acest grup de pacienți au fost raportate dereglarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA) și inflamația subclinică. Deși s-a constatat că dereglarea axei HPA apare ca o consecință a stresului psihosocial, în special a evenimentelor de viață traumatice, mecanismele exacte ale acestei observații rămân neclare. Studiile pe modele animale au scos la iveală mai multe mecanisme care leagă microbiota intestinală de disfuncția axei HPA. Într-adevăr, microbiota intestinală poate activa axa HPA prin intermediul mai multor mediatori care traversează bariera hemato-encefalică și care includ antigeni microbieni, citokine și prostaglandine. Există, de asemenea, dovezi că diverse specii microbiene pot afecta producția ileală de corticosteron care poate avea un impact asupra activității axei HPA. Cu toate acestea, unii metaboliți eliberați de diverși microbi, de exemplu, acizii grași cu lanț scurt, pot atenua răspunsul axei HPA. Mai mult, mai multe bacterii eliberează neurotransmițători care pot interacționa direct cu aferențele vagale. S-a emis ipoteza că activarea axei HPA poate avea un impact asupra microbiotei intestinale și a permeabilității intestinale. În acest articol, discutăm diverse mecanisme care leagă microbiota intestinală de activitatea axei HPA și rezumăm dovezile actuale privind o legătură încrucișată între axa intestin-encefalică și axa HPA din studiile efectuate pe pacienți cu tulburări de dispoziție și psihotice. În cele din urmă, arătăm potențialele implicații clinice care pot apărea din studiile viitoare care investighează activitatea axei HPA în raport cu microbiota intestinală în tulburările psihice severe.
.