Structura articulației dintre corpul și cornu mare al osului hioid uman a fost examinată histologic la 259 de cadavre (16-98 ani). Articulațiile au fost clasificate în trei grade pe baza observațiilor histologice. Gradul I a prezentat fibrocartilaj fără modificări degenerative în regiunea marginală a articulației. Gradul II a prezentat calcificare sau osificare proeminentă pe marginea exterioară a articulației fără fuziune. Gradul III a prezentat o fuziune osoasă. Modificările histologice în funcție de vârstă au fost evidențiate printr-o comparație a prevalențelor acestor trei grade în rândul indivizilor din trei grupe de vârstă: adult tânăr (16-39 de ani), vârstă mijlocie (40-69 de ani) și vârstnic (70+ ani). Frecvența oaselor hioidei cu structură diartrodială a acestei articulații a fost comparată între grupele de vârstă. A fost calculată vârsta medie a subiecților cu fiecare grad de modificări histologice. Rezultatele arată că, odată cu vârsta, proporția gradului I a scăzut semnificativ (P < 0,05), iar cea a gradului III a crescut semnificativ. Articulațiile cu structură diartrodială au scăzut semnificativ cu vârsta în raport cu toți subiecții (P < 0,05). Au fost observate fisuri cu țesut necrotic în cartilaj împreună cu calcifierea progresivă. Vârsta medie a subiecților cu modificările histologice a fost semnificativ mai mare decât cea a indivizilor fără astfel de modificări (P < 0,05). Calcificarea și osificarea articulațiilor au fost induse odată cu vârsta din țesutul fibros și cartilajul de pe marginea exterioară a unei articulații. Autorii sugerează că modificările de vârstă în articulația dintre corpul și cornu mare al osului hioid pot afecta mobilitatea acestei articulații și pot fi legate de funcțiile de masticație și de înghițire.