Potrivit a două investigații pe eșantioane mari, se pare că există unele schimbări de comportament surprinzătoare și nedorite la câinii care sunt sterilizați.
Dacă dați crezare multora dintre site-urile web întreținute de o serie de societăți de protecție a animalelor și grupuri veterinare, sterilizarea câinilor pare a fi o soluție pentru multe probleme de comportament. Unele dintre aceste site-uri web vor vorbi chiar despre „Responsabilitatea sterilizării și castrării câinilor”. O mostră din declarațiile pe care le-am găsit pe aceste site-uri includ:
- „Sterilizarea și castrarea face din animalele de companie niște tovarăși mai buni și mai afectuoși.”
- „Câinele dumneavoastră ar trebui să fie sterilizat sau castrat deoarece hormonii sexuali duc la stres și agresivitate inutilă în rândul câinilor.”
- „Animalele nesterilizate prezintă adesea mai multe probleme de comportament și temperament decât cele care au fost sterilizate.”
- „Multe probleme de agresivitate pot fi evitate prin sterilizarea timpurie.”
- „Câinii femele, ca și masculii, au un risc crescut de agresivitate dacă sunt lăsate intacte.”
- „Câinii masculi manifestă agresivitate influențată hormonal unul față de celălalt. Sterilizarea elimină o mare parte din acest comportament.”
Interesul meu în chestiunea posibilelor modificări de comportament asociate cu sterilizarea a fost reaprins atunci când am avut o pereche de vizitatori europeni, care au fost destul de uimiți de numărul de câini din America de Nord care erau sterilizați sau castrați. Potrivit acestora, ideea că un câine ar trebui castrat pentru a controla anumite tendințe comportamentale pare a fi o noțiune exclusiv nord-americană.
Se pare că europenii nu cred în această idee. Un studiu suedez a constatat că 99 la sută dintre câinii din eșantionul lor nu erau castrați. Un studiu maghiar a arătat 57 la sută câini intacți, iar un studiu britanic a găsit 46 la sută câini intacți. De fapt, în Norvegia este interzisă prin lege sterilizarea câinilor, cu excepția cazului în care există un motiv medical specific.
Marea majoritate a cercetărilor efectuate în domeniul sterilizării s-au axat pe aspecte medicale, cum ar fi reducerea incidenței anumitor tipuri de cancer și a bolilor legate de hormoni și controlul populației canine. Cu toate acestea, având în vedere că interesele mele se concentrează asupra comportamentului, acestea mi-au oferit puține informații.
În cele din urmă, căutarea mea în literatura științifică a descoperit două studii care păreau a fi bine concepute, care au folosit o metodologie similară, au colectat date de la un număr mare de câini și au abordat în mod direct problema schimbărilor de comportament ca urmare a sterilizării și castrării. Ca să fiu sincer, am constatat că rezultatele lor au fost surprinzătoare și oarecum șocante.
Primul dintre aceste studii a fost raportat de Deborah Duffy și James Serpell, ambii de la Școala de Medicină Veterinară de la Universitatea din Pennsylvania. Acesta a fost publicat în The Proceedings of the Third International Symposium on Nonsurgical Contraceptive Methods for Pet Population Control*. Al doilea a fost o teză de masterat la Hunter College din New York, care a fost prezentată de Parvene Farhoody**.
Ambele studii au folosit Canine Behavioral Assessment and Research Questionnaire (de obicei prescurtat C-BARQ), care a fost dezvoltat de Serpell și asociații săi. Este un chestionar lung, care cuprinde 101 itemi, și s-a dovedit a fi o modalitate validă și fiabilă de a testa diverse aspecte ale agresivității canine, fricii și anxietății, atașamentului, excitabilității, nivelului de energie și altor factori. Se bazează pe raportarea directă de către proprietari, într-un mod structurat, a apariției sau neapariției unor comportamente specifice la câinii lor.
Numărul de câini testați în aceste două studii este destul de mare. Studiul Duffy și Serpell a testat două eșantioane diferite, unul de 1.552 de câini și celălalt de 3.593 de câini. Studiul Farhoody a testat 10.839 de câini, astfel că studiile combinate oferă date despre 15.984 de câini în total, ceea ce face ca acesta să fie un set de date uimitor de puternic.
Există prea multe măsuri pentru ca eu să le raportez în detaliu, cu toate acestea, principalele rezultate au fost aceleași pentru toate cele trei eșantioane de câini. Având în vedere că unul dintre motivele comportamentale acceptate pentru sterilizare este acela de a reduce agresivitatea, rezultatele tulburătoare ale acestor studii sunt că, de fapt, câinii sterilizați și castrați prezintă considerabil mai multă agresivitate. În funcție de forma specifică de agresivitate (direcționată de proprietar, direcționată de un străin etc.), mărimea acestor efecte este destul de mare, variind de la o creștere minimă de aproximativ 20 de procente până la mai mult decât dublul nivelului de agresivitate la câinii castrați, măsurat prin scara de notare C-BARQ.
O altă surpriză a fost că aceste efecte au fost similare atât pentru masculi, cât și pentru femele. O ușoară diferență între masculi și femele este că, pentru câinii masculi, vârsta la care sunt sterilizați nu face nicio diferență în creșterea agresivității în raport cu câinii intacți, cu toate acestea, în cazul femelelor, sterilizarea timpurie (înainte ca câinele să împlinească un an) provoacă o creștere considerabil mai mare a agresivității în raport cu sterilizarea mai târzie.
O altă constatare îngrijorătoare este că a existat o creștere de aproximativ 31% a fricii pentru ambele sexe. Aceasta este însoțită de o creștere de 33 la sută a sensibilității la atingere. Câinii sterilizați și castrați au prezentat, de asemenea, o creștere de aproximativ 8 la sută a excitabilității. Cam singurul efect pozitiv asupra comportamentului care pare să rezulte din sterilizare și castrare este scăderea cu aproximativ 68% a marcării cu urină.
Trebuie să recunosc că am fost uimit și foarte deranjat de direcția acestor rezultate. Farhoody își rezumă constatările spunând: „Datele noastre au arătat că comportamentul câinilor castrați a fost semnificativ diferit de cel al câinilor intacți în moduri care contrazic opinia predominantă. Printre constatări, câinii castrați au fost mai agresivi, mai temători, mai excitabili și mai puțin dresabili decât câinii intacți”. Aceste rezultate au fost confirmate într-un alt studiu la scară largă, mai recent.
Considerând că unul dintre motivele recomandate pentru sterilizarea câinilor este acela de a corecta o serie de probleme de comportament canin, concluziile lui Duffy și Serpell expun acest lucru ca fiind un mit atunci când spun: „Pentru majoritatea comportamentelor, sterilizarea a fost asociată cu un comportament mai rău, contrar înțelepciunii convenționale.”
Poate că în această privință, europenii au dreptate.
.