Infecțiile din zona vaginală sunt mai frecvente după menopauză. Atunci când nivelul de estrogen este mai scăzut, nivelul pH-ului vaginal tinde să fie mai ridicat. Un nivel mai ridicat al pH-ului înseamnă că vaginul este mai puțin acid – și mai puțin capabil să țină bacteriile sub control. Țesuturile din interiorul vaginului și al vezicii urinare sunt mai susceptibile la infecții și inflamații.
Mai jos sunt câteva dintre cele mai frecvente tipuri de infecții, împreună cu opțiunile de tratament. Dacă aveți infecții frecvente, s-ar putea să vi se pară util să folosiți o cremă hidratantă vaginală, dacă nu faceți deja acest lucru pentru uscăciunea și iritarea vaginală. Cremele hidratante vaginale se aplică direct pe vagin de câteva ori pe săptămână pentru a hidrata țesuturile vaginale și pentru a scădea nivelul pH-ului din vagin. Pentru mai multe informații, consultați Tratamente pentru uscăciunea și iritarea vaginală.
De asemenea, în cazul infecțiilor, autodiagnoza nu este niciodată o idee bună. Dacă aveți dureri, disconfort sau secreții în zona vaginală, mergeți la medic și faceți-vă analize pentru a afla cauza exactă. Este posibil ca tu și medicul tău să trebuiască să excludeți infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi herpesul genital, gonoreea și chlamydia. Scurgerile pot rezulta, de asemenea, din atrofia vaginală (subțierea și inflamarea peretelui vaginal) și din medicamente precum tamoxifenul.
Infecții levuriene
Infecțiile levuriene afectează pliurile vaginului și vulvei și pot provoca disconfort, miros și o secreție albă și groasă. infecțiile levuriene răspund de obicei bine la tratament. Cremele și supozitoarele pentru combaterea drojdiei, care se aplică direct în vagin, trebuie utilizate de obicei timp de câteva zile până la o săptămână. Printre exemple se numără Monistat și Terazol. O altă opțiune este o doză unică sau dublă de un medicament oral numit Diflucan (denumire chimică: fluconazol).
Vaginoza bacteriană
Vaginoza bacteriană rezultă din creșterea excesivă a anumitor bacterii vaginale, provocând un miros de pește și secreții care pot fi alb-cenușii sau galbene. Dacă simptomele sunt supărătoare, acestea pot fi tratate cu antibiotice administrate pe cale orală sau sub formă de cremă sau supozitoare introduse în vagin. Acestea trebuie să fie prescrise de către medicul dumneavoastră. Printre alegerile comune se numără Flagyl (denumire chimică: metronidazol) și Cleocin (denumire chimică: clindamicină).
Infecția tractului urinar (ITU)
O ITU este o creștere excesivă a bacteriilor în vezica urinară. Bacteriile se deplasează acolo prin uretră, tubul care transportă urina din vezica urinară către exteriorul corpului. Pierderea estrogenului duce la scurtarea uretrei, ceea ce facilitează pătrunderea bacteriilor în vezica urinară. O infecție urinară nu este o infecție vaginală în sine, dar modificările nivelului de pH al vaginului te pot face mai predispusă să o faci. Simptomele includ durere sau arsuri în timpul urinării, o nevoie constantă de a urina, urină cu miros ciudat și/sau sânge în urină sau o schimbare a culorii acesteia.
UTI se tratează cu antibiotice eliberate pe bază de rețetă, administrate pe cale orală. Pot fi folosite multe antibiotice diferite, dar cele mai frecvent prescrise sunt Bactrim (denumire chimică: trimetoprim/sulfametoxazol); Macrobid, (denumire chimică: nitrofurantoină); și Cipro (denumire chimică: ciprofloxacină).
Vă putem ajuta să vă ghidăm?
Creează un profil pentru recomandări mai bune
- Autoexaminarea sânilor
Autoexaminarea sânilor, sau examinarea regulată a sânilor pe cont propriu, poate fi un mod important de a…
- Tamoxifen (Nume de marcă: Nolvadex, Soltamox)
Tamoxifenul este cel mai vechi și cel mai prescris modulator selectiv al receptorilor de estrogeni (SERM)…..
- Cancerul mamar triplu-negativ
Cancerul mamar triplu-negativ este un cancer care prezintă rezultate negative la receptorii de estrogen, progesteron…
Ultima modificare la 3 februarie 2021 la 11:50 AM