Efizemul interstițial pulmonar (EIP) se referă la localizarea anormală a gazelor în interstițiul pulmonar și în limfatice, de obicei din cauza ventilației cu presiune pozitivă. Rezultă în mod obișnuit din ruperea alveolelor supradistribuite ca urmare a barotraumatismului la sugarii cu sindrom de detresă respiratorie. De asemenea, poate fi ocazional detectată întâmplător la adulți.
Epidemiologie
Efizemul interstițial pulmonar (EIP) este aproape întotdeauna asociat cu ventilația mecanică sau presiunea pozitivă continuă în căile respiratorii în primele săptămâni de viață.
Cuviința pulmonară redusă, prematuritatea, greutatea mică la naștere, sindromul de aspirație meconială și pneumonia sunt alți factori de risc.
Incidența raportată a PIE în rândul nou-născuților internați în secția de terapie intensivă neonatală este de 2-3% 6. Incidența crește la 20-30% în rândul nou-născuților prematuri. Frecvențele cele mai mari sunt observate la sugarii cu greutate mică la naștere 7.
Prezentare clinică
Efizemul interstițial pulmonar (EIP) este de obicei o constatare întâmplătoare la radiografiile toracice de rutină în NICU (unitatea de terapie intensivă neonatală) înainte de apariția simptomelor. Dacă este mai extins, poate duce la comprimarea plămânului și a vaselor adiacente. Aceasta poate împiedica atât ventilația, cât și fluxul sanguin pulmonar, ceea ce poate afecta oxigenarea, ventilația și tensiunea arterială. EIP poate prezenta, de asemenea, complicații de blocare a aerului, cum ar fi pneumomediastinul, pneumotoraxul, pneumopericardul, pneumoperitoneul sau emfizemul subcutanat.
Patologie
Efizemul interstițial pulmonar (EIP) apare aproape întotdeauna în timpul primelor săptămâni de viață la nou-născuții cu suport ventilator. Presiunea alveolară crește în cadrul ventilației mecanice sau al presiunii pozitive continue în căile respiratorii. O combinație de presiune crescută și complianță slabă poate duce la ruptura alveolară cu scăparea aerului în interstițiul adiacent și în limfatice. Acest aer interstițial se poate rezolva spontan, poate persista în mod cronic sau poate progresa cu alte scurgeri de aer în spațiile adiacente, provocând pneumomediastin, pneumotorax, pneumopericard, pneumoperitoneu sau emfizem subcutanat.
Volumele pulmonare totale sunt crescute; cu toate acestea, plămânii sunt mai puțin complianți, deoarece sunt splinați la un volum mare de aerul din interstițiu. Acest lucru poate compromite și mai mult copilul deja în stare critică. Complicațiile de blocaj aerian ale EIP, cum ar fi pneumomediastinul, pneumotoraxul și pneumopericardul, pot fi fatale.
Localizare
Efizemul interstițial pulmonar (EIP) poate fi focal, afectând un singur lob/plămân sau poate fi difuz și bilateral. Nu are predilecție pentru niciun lob anume.
Caracteristici radiografice
Radiografie plană
Radiografiile toracice vor demonstra unele sau toate caracteristicile următoare:
- radiolucențe chistice sau liniare în interstițiul care radiază de la hil
- segmentul afectat este adesea hiperexpansat și static în volum pe multiple radiografii
- pneumotorax, pneumomediastin sau pneumopericard
- la pacienții în decubit dorsal, pneumomediastinul este evidențiat prin semnul ascuțit al mediastinului
- cardiacul tinde să se micșoreze pe măsură ce presiunea intratoracică crește și duce la diminuarea întoarcerii venoase în torace
CT
- de obicei nu face parte din investigațiile de rutină (risc inutil de expunerea la radiații)
- prezintă radiolucențe chistice în segmentul afectat
- poate prezenta în mod caracteristic un model de linii și puncte cu ramuri arteriale pulmonare înconjurate de aer radiolucent 4
- poate ajuta la diferențierea PIE persistente de o masă hiperlucidă, cum ar fi emfizemul lobar congenital, malformația congenitală a căilor aeriene pulmonare (CPAM)
- permite o mai bună vizualizare a unui pneumotorax sau pneumomediastin
- dacă este detectată întâmplător la adulți, poate să apară sub forma unor halouri perivasculare lucitoare sau cu atenuare scăzută și a unor chisturi mici 5
Tratament și prognostic
Comutarea de la ventilația convențională la ventilația de înaltă frecvență se realizează în mod obișnuit la sugarii cu emfizem pulmonar interstițial (PIE). Multe cazuri se rezolvă spontan. Se pot efectua radiografii frecvente pentru a evalua complicațiile, cum ar fi pneumotoraxul sau pneumomediastinul.
Intubația bronșică selectivă, lobectomia și pneumonectomia sunt rareori utilizate pentru a trata PIE progresiv 8.
Diagnostic diferențial
Considerările diferențiale imagistice generale includ:
- sindromul de detresă respiratorie tratat parțial (deficiență de surfactant)
- se poate observa o compensare parțială a alveolelor colapsate cu tratamentul sindromului de detresă respiratorie cu surfactant exogen; acest model de alternanță a alveolelor distensate și colapsate poate mima PIE
- displazia bronhopulmonară
- lucențe asemănătoare unor bule; PIE apare de obicei brusc în prima săptămână de viață, BPD este mai graduală și se manifestă mai târziu
- malformație congenitală a căilor aeriene pulmonare (CPAM)
- de obicei prezentă la naștere; chisturile sunt mai variabile ca mărime și sunt statice pe radiografiile seriale
- emfizem lobar congenital
- lobul hipertransparent, hiperexpansionat; vasele pot apărea atenuate
- hernie diafragmatică congenitală
- hiperlucențe mai mari care corespund gazului din ansele intestinale herniate, efect de masă
Vezi și
- detresă respiratorie neonatală (cauze)
- infiltrare pulmonară cu eozinofilie (uneori abreviată și – în mod confuz – ca PIE)
.