Ascaris lumbricoides

Articol principal: Ascarioza

Infecțiile cu acești paraziți sunt mai frecvente acolo unde salubritatea este precară, iar fecalele umane crude sunt folosite ca îngrășământ.

SimptomeEdit

De multe ori, nu se prezintă niciun simptom în cazul unei infecții minore cu A. lumbricoides, consecința inevitabilă fiind, de exemplu, trecerea o dată pe an a unui astfel de vierme(i) clar vizibil(i) la o inspecție atentă. În cazul infecțiilor grave, simptomele includ în mod obișnuit spută cu sânge, tuse, febră, disconfort abdominal, ulcer(e) intestinal(e), precum și, mai rar, trecerea mai rar ratată a viermilor destul de lungi. Ascarioza este cea mai frecventă cauză a sindromului Löffler la nivel mondial. Simptomele patologice însoțitoare includ infiltrarea pulmonară, eozinofilia (simptome ale supraabundenței de eozinofile în sânge, cum ar fi astmul și reacțiile alergice), iar un simptom de diagnostic este, în afară de microscopia standard a scaunelor, opacitățile radiografice. Un studiu a observat creșteri ale fertilității la femeile infectate, în aceeași ordine de idei cu o dietă bună și exerciții fizice, dar cu toate aspectele patologice negative și neplăcerile pe care boala le poartă cu ea, variind de la o gazdă la alta și din nou în funcție de dietă.

PrevenireEdit

Prevenirea oricărei boli transmise prin fecale necesită obiceiuri igienice/cultură educată și sisteme eficiente de tratare a fecalelor. Acest lucru este deosebit de important în cazul A. lumbricoides, deoarece ouăle sale sunt unul dintre cei mai greu de ucis agenți patogeni (al doilea după prioni), iar ouăle supraviețuiesc de obicei 1-3 ani. A. lumbricoides trăiește în intestin, unde depune ouăle. Infecția apare atunci când ouăle, prea mici pentru a fi văzute cu ochiul liber, sunt consumate. Ouăle pot ajunge pe legume atunci când fecalele umane prelucrate necorespunzător ale persoanelor infectate sunt folosite ca îngrășământ pentru culturile alimentare. Infecția poate apărea atunci când alimentele sunt manipulate fără a îndepărta sau ucide ouăle de pe mâini, haine, păr, legume/fructe crude sau alimente gătite care sunt (re)infectate de manipulatori, recipiente etc. Înălbitorul nu omoară cu ușurință ouăle de A. lumbricoides, dar va îndepărta pelicula lipicioasă a acestora, pentru a permite clătirea ouălor. Ouăle de A. lumbricoides pot fi reduse prin metode de compostare la cald, dar pentru a le omorî complet poate fi nevoie de alcool de frecare, iod, substanțe chimice specializate, căldură de gătit sau compostare „neobișnuit” de fierbinte (de exemplu, peste 50 °C (122 °F) timp de 24 de ore).

Detalii despre infecțieEdit

Infecțiile se produc atunci când un om înghite apă sau alimente contaminate cu ouă neeclozate, care eclozează în tineri în duoden. Apoi pătrund în mucoasă și submucoasă și pătrund în venule sau în limfatice. Apoi, trec prin inima dreaptă și intră în circulația pulmonară. Apoi se desprind din capilare și pătrund în spațiile aeriene. Reacția tisulară acută apare atunci când mai mulți viermi se pierd în timpul acestei migrații și se acumulează în alte organe ale corpului. Juvenilii migrează din plămâni pe tractul respirator până în faringe, unde sunt înghițiți. Aceștia încep să producă ouă la 60-65 de zile după ce au fost înghițiți. Acestea sunt produse în interiorul intestinului subțire, unde juvenilii se maturizează. Ar putea părea ciudat că viermii sfârșesc în același loc în care au început. O ipoteză pentru a explica acest comportament este că migrația imită o gazdă intermediară, care ar fi necesară pentru ca juvenilii unei forme ancestrale să se dezvolte până la cel de-al treilea stadiu. O altă posibilitate este că migrarea țesuturilor permite o creștere mai rapidă și o dimensiune mai mare, ceea ce sporește capacitatea de reproducere.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.