Cum poate sarea să devină nesărată? Este un lucru pe care mă întreb de mult timp.
Am parcurs fericirile și Predica de pe Munte și ne-am uitat la toate caracteristicile oamenilor care au fost binecuvântați, adică la oamenii care sunt pe drumul vieții veșnice, și ne-am pus întrebarea: Sunt eu printre cei binecuvântați? Ceea ce este un alt mod de a spune dacă mă număr printre cei salvați? Sunt eu printre cei care au fost atinși de Duhul Sfânt și apoi transformați?
Amintiți-vă, aceasta este o predică. Predica de pe Munte în care Isus le-a vorbit ucenicilor Săi. El s-a urcat pe un munte. Ucenicii au venit la El și El le-a vorbit acolo. Aceasta nu a fost o predică generală, o predică evanghelistică. Aceasta s-a adresat oamenilor care se hotărâseră deja să Îl urmeze și care experimentau deja viața ca și cum ar fi în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că Îl urmau pe Regele împăraților, iar acest lucru face o diferență în viața lor.
Lucrarea Duhului Sfânt în ei și toate binecuvântările care vin odată cu luarea deciziei de a-L urma pe Isus. În regulă. El continuă imediat după fericiri cu această analogie comparându-și ucenicii cu sarea. Ridică întrebarea pe care o am de foarte, foarte mult timp… Nu că m-a ținut treaz noaptea, dar m-am întrebat despre asta… În capitolul cinci din Matei, în versetul cu numărul 13, Isus le spune acelor ucenici binecuvântați că voi sunteți sarea pământului. Ei bine, evident că El nu se referă la faptul că noi suntem literalmente sare, sau NACL. Cred că aceasta este formula chimică a sării. Voi nu sunteți literalmente sare, dar există ceva similar între voi și sare. Ce anume? Ei bine, poate că vom avea un indiciu dacă vom continua să citim, dar dacă sarea a devenit insipidă, cum poate fi făcută din nou sărată?
Nu mai este bună la nimic, decât pentru a fi aruncată și călcată în picioare de om. Pe vremea lor, probabil că se folosea sarea în sensul că, în stare impură, își putea pierde salinitatea. Noi știm că este imposibil ca sarea să devină nesărată și să își piardă gustul sărat. Dacă nu are gust de sare, nu este sare. Am menționat tocmai acest mister într-o mică lecție anterioară. Una dintre prietenele mele dragi din Colorado, care este un loc destul de frumos în care să trăiești, pe nume Patty, mi-a trimis un bilețel din Biblia ei de studiu. Iubesc bibliile de studiu și iubesc teologii, dar uneori, așa cum am mai spus, nu există ceață ca ceața teologică. Dați-mi voie să vă spun. Teologii sunt cei care dau ceață, vă spun eu. Iată câteva clarificări dintr-o biblie de studiu pe care o avea prietena mea Patty.
Dice că în lumea antică, sarea era adesea folosită ca un catalizator pentru arderea combustibilului, cum ar fi bălegarul de vite. Am văzut asta peste tot în lume, în părțile sărace ale lumii, unde oamenii adună bălegar de vite care este uscat și apoi îl folosesc ca și combustibil, pentru că este uscat și arde. Să zicem că sunteți în lumea antică, ei pun puțină sare pe el, sau ceva sărat. Nu sare pură, dar o substanță sărată pe ea ca un catalizator care să faciliteze aprinderea focului pentru a o face să ardă. Se spune că sarea din acea vreme era impură. Evident, pentru că dacă sarea devine nesărată înseamnă că adevărata sare din acea substanță pe care o numești sare s-a scurs și ceea ce a rămas nu este sare. Atunci, ar putea să-și piardă puterea în timp, devenind inutilă.
Este o explicație care ajută la clarificarea acestui lucru, cred, un pic. Am putea face aceleași presupuneri, nu-i așa, citind exact ceea ce a spus Isus. Pe vremea Lui, indiferent cum numeau ei sarea, evident că nu era sare pură și acea substanță care avea sare în ea își putea pierde salinitatea dacă sarea reală pe care o cunoaștem era leșinată, astfel încât nu mai era sare. Cu toate acestea, ceea ce spune Iisus este că, dacă ai sare, ai salinitate. Dacă sarea își pierde salinitatea, nu mai este bună pentru a fi folosită ca sare, pentru că nu mai există de fapt sare. El insinuează, cred, destul de clar că este posibil ca discipolii Săi, care sunt sarea, să devină nesărați. De ce ar aduce El în discuție acest lucru? De ce ar aborda El acest subiect? Dacă ar fi imposibil, de ce ar exista un avertisment împotriva acestui lucru? Este posibil, iar dacă spui altceva, Îl contrazici pe Isus Hristos.
Nu te simți prost, dar de fapt te simți prost pentru că nu ar trebui să Îl contrazici pe Isus Hristos. Isus a avertizat că sarea discipolilor săi ar putea deveni nesărată și, prin urmare, lipsită de gust și deci inutilă. Ea nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată și călcată în picioare de oameni. Acesta este un avertisment de a continua să fii sărat. Adică sarea este sărată. Asta este ceea ce caracterizează sarea. Dacă puneți un pic de sare pe vârful degetului și vă place, dar nu are gust de sare, ghiciți ce? Nu este sare. Aveți un impostor. Nu aveți sare. Dacă ceea ce credeți că este sare nu are gust de sare, nu are sarea în ea, iar pe vremea lui Iisus o foloseau ca și catalizator pentru a aprinde bălegarul uscat de animale pentru foc, nu funcționează ca și catalizator pentru că nu are sare acolo, așa că o aruncăm pur și simplu.
Ce spune Iisus este că voi, ucenicii mei, ați putea deveni inutili și aruncați la gunoi pentru că pierdeți ceea ce vă face distinctiv să fiți ai mei. Ucenicii mei. Cum? Toate caracteristicile celor binecuvântați despre care tocmai am citit în fericiri. Milostivirea voastră, blândețea voastră, puritatea inimii voastre. Toate aceste caracteristici ale celor binecuvântați, să recunoaștem. Nu suntem niște roboți sfinți. Putem ceda în fața cărnii sau a lumii, sau a diavolului. Aveți o voință liberă. Dumnezeu nu a transformat niciodată asta. Poți să te întorci ca un porc în noroiul său, dacă vrei. Cine vrea să o facă? Nu eu. Fiți atenți, pentru că Isus ne avertizează pentru că ne iubește. Să nu credeți că mântuirea este ca un tatuaj, așa cum ne spun unii predicatori. Nu, nu, nu, nu, nu. Am auzit un tip spunând: „Este ca un tatuaj. Chiar dacă îl regreți după ce l-ai primit, rămâi cu el. Așa este și cu mântuirea”. Ce?
Este ceea ce învăța Isus aici când le-a spus ucenicilor Săi să rămână săriți, altfel vor fi inutili și vor fi alungați? Nu cred că este așa. În regulă, vă mulțumesc foarte mult că ați fost alături de mine astăzi. A fost o încântare. Dumnezeu să vă binecuvânteze.