AUTONOMIE

Autonomia este gradul în care un loc de muncă oferă unui angajat discreția și independența de a-și programa munca și de a determina modul în care aceasta urmează să fie efectuată. S-a demonstrat că un nivel mai ridicat de autonomie la locul de muncă crește satisfacția la locul de muncă și, în unele cazuri, motivația de a efectua munca. În organizațiile tradiționale, doar angajații de la nivelurile superioare aveau autonomie. Cu toate acestea, noile structuri organizaționale, cum ar fi organizațiile mai plate, au dus la creșterea autonomiei la nivelurile inferioare. În plus, multe companii recurg acum la echipe de lucru autonome. Autonomia la locul de muncă poate avea beneficii pentru angajați, echipe, manageri și pentru companie în ansamblu, dar poate avea și dezavantaje. Informațiile referitoare atât la avantajele, cât și la dezavantajele autonomiei pentru aceste grupuri sunt discutate mai jos.

AUTONOMIA ANGAJAȚILOR

Conform teoriilor de proiectare a postului, o autonomie crescută ar trebui să îi facă pe angajați să se simtă mai responsabili pentru rezultatele muncii lor și, prin urmare, să aibă o motivație sporită pentru muncă. Cercetările indică faptul că, atunci când angajații au niveluri mai mari de autonomie, trăsăturile lor de personalitate (în special conștiinciozitatea și extroversia) au un impact mai puternic asupra performanței la locul de muncă. Astfel, oferindu-le angajaților mai multă autonomie, aceștia sunt mai în măsură să își folosească mai bine atributele personale pentru a contribui la performanța la locul de muncă.

Din păcate, prea multă autonomie poate duce la nemulțumirea angajaților. Fiecare individ are un nivel diferit de nevoie de autonomie la locul de muncă. Unii lucrători preferă mai multe direcții din partea unui manager și se simt inconfortabil cu autonomia; este posibil să nu dorească să depună efort sau să își asume responsabilitatea ca numele lor să fie asociat exclusiv cu o sarcină, un proiect sau un produs. În plus, în cazul în care angajații nu sunt bine pregătiți – fie în ceea ce privește formarea sau personalitatea – pentru a-și exercita autonomia, aceasta poate duce la tensiuni la locul de muncă și la performanțe slabe. În cele din urmă, atunci când li se acordă autonomie, lucrătorii pot crede că au o autoritate oarecum egală cu cea a supervizorului lor direct. Acest lucru îi poate determina să resimtă responsabilitatea suplimentară sau să considere că salariul lor ar trebui să fie majorat. O preocupare conexă este aceea că managerii se pot simți marginalizați atunci când autonomia angajaților crește, în special atunci când are loc o schimbare față de un mediu de lucru tradițional. Managerii pot simți că, prin acordarea de autonomie angajaților, aceștia nu mai contribuie la fel de mult la organizație sau că locurile lor de muncă pot fi puse în pericol.

AUTONOMIA MANAGERIALĂ

Managerii tind să aibă o autonomie crescută în organizațiile care sunt mai descentralizate. În astfel de organizații, managerii au mai multă marjă de manevră pentru a lua decizii privind activitatea angajaților și chiar decizii de personal. De exemplu, managerii cu autonomie crescută pot fi capabili să atribuie, la discreția lor, majorări de merit angajaților din unitatea lor. Ca și în cazul autonomiei angajaților, această libertate poate duce la sentimente de motivație și satisfacție pentru manager, care poate fi într-o poziție mai bună pentru a-i recompensa și motiva pe angajați. Cu toate acestea, ca și în cazul autonomiei angajaților, este posibil ca managerii care au autonomie să nu fie echipați pentru a o gestiona. Dacă managerii iau decizii greșite, acest lucru poate fi dăunător pentru angajați și pentru organizație în ansamblu. Folosind exemplul autonomiei în decizia de mărire a salariilor, un manager poate acorda creșteri salariale de merit care sunt semnificativ mai mari decât cele din alte unități de lucru, ceea ce poate cauza probleme în întreaga organizație.

AUTONOMIA DE ECHIPĂ

În ultimii ani, multe organizații au făcut uz de echipe la locul de muncă, multe dintre acestea funcționând în mod autonom. Echipele de lucru autogestionate sunt cele în care un supervizor dă puține indicații echipei, iar membrii echipei se autogestionează. Succesul unor astfel de echipe depinde în mare măsură de membrii echipei, inclusiv de capacitățile lor profesionale și de capacitatea lor de a lucra împreună. De multe ori, astfel de echipe autonome pot spori foarte mult capacitatea unei organizații de a fi creativă, flexibilă și inovatoare. Cu toate acestea, ca și în cazul indivizilor, prea multă autonomie într-o echipă poate reduce productivitatea. Atunci când indivizii lucrează prea independent, lipsa lor de comunicare și de monitorizare reciprocă poate duce la o performanță slabă a echipei. În plus, fără supraveghere, echipa poate urmări obiective diferite de cele ale organizației. Astfel, întâlnirile periodice și supravegherea din partea unui manager pot fi necesare pentru a evita problemele asociate cu o autonomie prea mare.

AUTONOMIA ȘI ORGANIZAȚIA

Autonomia angajaților și a managerilor este adesea dictată de structura și cultura unei organizații; organizațiile tradiționale, birocratice au adesea puțină autonomie, dar structurile mai noi, mai organice, se bazează pe autonomie, împuternicire și participare pentru a reuși. Se consideră că autonomia angajaților a minimizat unele dintre barierele relaționale dintre superiori și subordonați. Prin urmare, autonomia poate îmbunătăți funcțiile de la locul de muncă prin ideile și sugestiile angajaților și poate promova relații cu un grad mai mare de încredere între conducere și angajați. Cu toate acestea, autonomia crescută în cadrul organizației poate crea, de asemenea, disparități între unități prin practici și reguli de lucru diferite. În cel mai rău caz, autonomia sporită poate permite unor angajați să se angajeze în comportamente lipsite de etică. Astfel, o anumită cantitate de supraveghere este necesară în organizații pentru a preveni faptele ilegale care pot trece neobservate atunci când există un nivel ridicat de autonomie.

În concluzie, autonomia este, în general, un atribut pozitiv pentru angajați, manageri, echipe și organizații ca întreg. Angajații își doresc de obicei autonomia, iar introducerea acesteia poate crește motivația și satisfacția. Cu toate acestea, deoarece o autonomie prea mare poate avea dezavantaje organizaționale, ar trebui să se aibă grijă atunci când o crește.