Wizard People, Dear Reader (2004) este o „carte pe casetă” menită să fie ascultată peste Harry Potter și Piatra Vrăjitoarelor în loc de piesa audio originală. Acest exercițiu de ilaritate a fost creat de Brad Neely și găzduit pe Illegal-Art.
 |
Acest articol legat de literatură este un stub. You can help Wikiquote by expanding it. |
Capitolul 1
Din umbrele a cine știe cărei dimensiuni, pășește cel mai bătrân vrăjitor din cărți…el este în mod clar o fiară puternică și merge cu demnitate, în ciuda vârstei și a ținutei sale.
Răzbătând prin stratus coboară nimeni altul decât Haggar, Groaznicul – un om uriaș, pe care, dacă nu l-ai cunoaște mai bine, l-ai putea confunda cu un camion păros gigantic…
În timp ce Haggar scrâșnește din dinți într-un conflict interior și aproape că se îneacă în lacrimi mocnite și înfricoșătoare, maestrul său, Dumbledore, îi spune să aștepte în nenorocita de mașină dacă trebuie!
Capitolul DOUĂ
(al lui Roast Beefy Weefy): este, într-adevăr, un puști răutăcios, care este la limita retardului și trebuie să strige în hohote fiecare propoziție stupidă pe care reușește să o alcătuiască
Ho, Ho, Ho, dragă cititorule… se pare că unchiul Salt Porker are o idee despre creierul magic al lui Harry. Fața lui… este cea mai rea.
Familia pare a fi fericită… cu nimic. un șarpe gigantic mâncător de leopard birmanez se scaldă în fața fețelor lor de porci… ca o poezie, și bineînțeles că vor să danseze pentru ei… dar nu și Harry al nostru, acest dulce vrăjitor în remisiune este legat psihic de frumoasa ființă șarpe, el însuși visând că mănâncă leoparzi, mistreți…și dikdiks…
Dar vărul Roast Beefy observă ceva acțiune și aleargă să o strice, Harry își pierde total cumpătul și îl frapează bine pe Roast Beefy cu o vrajă Glass-Be-Gone- WAooosh! – teribilul văr își răstoarnă fundul în cușcă în timp ce bestia supină se ridică nobil afară și… îi mulțumește lui Harry în timp ce se strecoară în inimile de coșmar ale tuturor Muggilor din apropiere…
Și ce să vezi dragă cititorule, providența trebuie să fi aruncat o vrajă de Glass-Be-Back, pentru că aruncă o privire la noua achiziție a grădinii zoologice: este o piesă de teatru, o tragi-comedie! Lament of Roast Beefy O Weefy! ha-ha! Familia Porkins’ este lovită palpabil de rușine. Da, Harry, râdeți… râdeți în fața lor de necrezut.
Capitolul TREI
În timp ce familia Porcului intră în casa lor pentru a se regrupa după formidabila lovitură a lui Harry, unchiul Pork Flaps încearcă să-i smulgă peruca lui Harry înainte de a-și aminti că Harry este băiat și, probabil, părul lui este real… „Gata cu magia!”, îi răcnește gâtul, fără obișnuita sa lubrifiere a sosului. Dându-și seama că nu mai are mâncare în gât, unchiul Piggins’ pleacă spre bucătărie…
Harry, într-o spirală a depresiei, se îndreaptă spre evadarea din lumea afișată a ecvideelor în miniatură. El produce multe vrăji de vinuri ieșite de nicăieri și se îmbată în fiecare zi înainte de prânz.
Dar atenția lui Harry este atrasă de fereastră. Lumina soarelui: Harry aproape că ar putea să plângă la acest dar simplu al universului. Dacă n-ar fi fost pentru acești oameni îngrozitori, ar fi plâns, dar nu trebuie să arate slăbiciune, altfel îi vor pune mâna în fund!
Harry hotărăște că acesta…este…acesta este momentul, trebuie să fac mișcarea mea în această mascaradă de furtună de zăpadă, și voi lua o scrisoare în camera mea și o voi șopti cailor mei și voi vedea ce cred ei!…. O, cum vorbește vinul!
Capitolul patru
Dar Blam!…Blam!…Blam!…Blam!…la ușă! Familia Porktown se repede pe poziții, dar ceea ce intră pe ușă este mult mai mult decât se aștepta: este Haggar – oribilul, coșmarul de păr – un zid de om, dar sub pieptul său de lână este îngropată o inimă cu care …aș încredința un copil.
…Un glonț se proiectează în ceruri, întrerupând somnul unui înger
Acum, dacă plângeți ușor, fiți atenți aici, dragi cititori, căci Haggar produce pentru Harry primul său cadou de ziua lui. Este un tort, făcut manual, nu mai puțin, de un războinic al vântului…
…Harry este confuz, deși știe cum să-și joace cărțile… un om ca acesta ar putea fi în căutarea unui însoțitor. „Ce e Hogwart’s?”, un joc magistral al lui Harry. Haggar se poticnește în cuvinte și pare pus pe gânduri de el însuși. În mod clar, să fii partenerul lui Haggar ar fi nașpa.
„Păi atunci, „Doar Harry”, îmi imaginez atunci că leii sunt doar lei, iar zeii… sunt doar zei… sunt doar zei…
Unchiul Grasu’ Train își lansează în schimb calomniile la adresa lui Dumbledore, iar Haggar îi face o mutră cu adevărat oribilă și își îndreaptă umbrela magică și începe să rostească o vrajă de genul „să nu mai vorbești niciodată, Grasu’!”, dar junele bleg și plescăitor al lui Roast Beefy Weefs îl întrerupe, și ZAP! face Haggar cu umbrela, și VOILA!!! Un Cheato încolăcit iese direct din fundul lui Roast B! – Woo-Hoo! strigă Harry – Era și timpul să-l spargă pe Cheato! A încercat să-l nască de ani de zile! herrrm heerrm herrm…
îți plac motocicletele zburătoare?… Harry răspunde: „orice e mai bine decât să te târăști…
Capitolul CINCI
Dragii mei cititori, imaginați-vă muzică – la de da de da de da -Alive and Market Place-y – și viori care iau o pauză în aer cu ambleuri neamenințătoare și o cunună de tamburină doar ușor zornăită…
Sweet Moustache!…Willikers! Harry privește cum copiii își rup cartilajele nasului pe geamurile magazinelor de mături. Ăsta ESTE raiul.
Capitolul ȘASE
Ei intră în foaier printre spiriduși răi, pestriți, hobbiți și ufturoși. Ei conduc spectacolul banilor… Napi deștepți – acești needleteeth! Imaginați-vă un om de aproximativ 3 ani cu nasul și urechile ca niște coarne de cerb și cu o meduză înfășurată pe cap, apoi îndesată într-un costum de spiriduș.
În curând se îndreaptă spre seifuri cu un roller coaster. Cel mai scârbos umanoid din lume încearcă să se scufunde pe membrele sale în formă de lună – încearcă să rămână rece și le ordonă lui Haggar și Harry să îl urmeze. Descuie ușa și se dă înapoi, încercând să semene cu ceea ce crede el că este o persoană cu aspect cool, dar în realitate, îi sperie mizerabil pe Haggar și Harry!
Asta rămâne între tine, mine și micul Paddy McGrossout, bine, HP?
Capitolul ȘAPTE
Narator: (despre Ed Vanders) Harry se uită la pielea bărbatului, o față cu calus de ketchup. Voi face vrăji care să mă salveze de la a arăta ca el.” Harry își face această notă mentală, vă asigur. Notele mentale se îngrămădesc…
Narator: Runda a doua… o baghetă mai mare, bănuiește el, va fi potrivită. Harry, acum plictisit și obosit, o flutură din nou. KABLOOMERS! DESTRĂBĂLAȚI-ONNNN!
Vanders, cu o privire de „de ce nu m-am gândit la asta până acum?”… Privirea pe care o au toți tații când încearcă să aleagă pantofi și haine pentru copilul lor… chiar dacă s-au gândit la asta înainte, de fapt de la început… doar că vor să tragă după-amiaza cu drumuri și încercări inutile pentru că nu știu ce să facă cu copiii lor. Ei bine… își pune o astfel de privire. Și muzică din belșug umple magazinul…
Alte capitole
Narator: Mulțimea devine absolut nebună! Campionii în roșu și galben sunt învingători, iar Harry este epuizat. Mulțimea își distruge gâtul strigând numele lui Harry. Harry se simte bine cu el însuși. El este acolo jos, un nou zeu care și-a găsit o chemare. Ridică turnătoarea și urlă: „Sunt un animal frumos! „Sunt un distrugător de lumi! „Eu sunt Harry Potter! Și, dragi cititori, în sfârșit, lumea a fost liniștită.
Narator: Și Harry îi răspunde: ‘Îți doresc noroc să nu-ți urăști părinții pentru că ai amestecat o persoană atât de de neimaginabilă’. (Către Snake)
Narator: Tocmai când totul se pune la punct, o pasăre de la poștă lasă o livrare specială pentru Harry. Pachetul este privit cu duioșie, dar curând cei trei rup hârtia întrebându-se de conținutul său. ‘Wilikers! Mătura pe care mi-am dorit-o cu mult timp în urmă, pe Aleea Calgon! Necromo Denembros Alafosagoso! Cine ar fi putut face asta?! Măi, măi. Poate… poate că a fost Softcastle McCormick. Fă cu ochiul, Harry. Clin de ochi. Wink.
Narator: Când Ron cel Puternic a stat în fața porții raiului, el începe să o denunțe. El strigă: „Raiul este pentru cei prea speriați de neant, eu nu voi merge mai departe decât poate duce carnea mea de muritor. Această oglindă este patul bolnav al raiului, Harry, eternitatea minciunilor de panseluțe”. Ronnie nu vrea să aibă nimic de-a face cu oglinda, el este preocupat doar de carnea și sângele de acum. Acest lucru îl distruge pe Harry. Ron îl lasă să contemple oglinda lui stupidă, și designul cosmosului versus frumusețea terminală de a fi vrăjitor.
Narator: Timp de 43 de zile la rând, Harry stă în fața porții Raiului. Așteptând fie ca Dumnezeu să apară, fie ca Ronnie să se întoarcă și să-și ceară scuze. Dar, spre surprinderea lui Harry, niciunul dintre ei nu apare. Doar Dumbledore, aproape mort, se împiedică de priveghi. Harry este considerabil slăbit și, de fapt, luat prin surprindere de prezența lui Dumbledore. Dumbledore începe prin a spune: „Nu vrei niște supă sau cacao, Harry? Vino departe de lumina vieții ușoare din Rai. Avem nevoie de un războinic atât de viteaz și de frumos ca tine, aici, pentru a trăi și pentru a tăia în două șerpii răului. La naiba, în două, în trei și în patru! Viața ta va fi invidiată de cer și de locuitorii lui slobodă. Nu, Harry, tu ești menit să mergi cu noi, cei vii. Să mergi cu noi și cu sângele nostru. Erai menit să sfârșești atunci când partea ta de sânge va deveni maro pe stâncile gloriei. Tu și cu mine vom bea în seara asta, Harry. Vom bea în cinstea limitelor vieții, în cinstea sfârșitului perlat al vieții, care este nimicnicia morții. Nu la veșnicia veșnică a raiului!
Narator:Dumbledore tremură de pasiune. Îi face semn lui Harry să intre în sfera bărbăției. Harry este aproape înfășurat într-o piele de bivol, dansând și agitând un arc și o săgeată, în jurul unui foc ceremonial. Ritualul său de trecere este aici, acum. Este ca un tânăr nativ american, care se pregătește să răspundă la întrebarea vieții. Dumbledore tremură de emoție, așteptând răspunsul lui Harry, iar Harry răspunde „da”.