William Shakespeare

Cine a fost William Shakespeare?

William Shakespeare a fost un poet, dramaturg și actor englez din epoca Renașterii. A fost un membru important al companiei de actori de teatru King’s Men începând aproximativ din 1594.

Cunoscute în întreaga lume, scrierile lui Shakespeare surprind întreaga gamă de emoții și conflicte umane și au fost celebrate timp de peste 400 de ani. Și totuși, viața personală a lui William Shakespeare este oarecum un mister.

Există două surse primare care oferă istoricilor o schiță a vieții sale. Una este opera sa – piesele de teatru, poemele și sonetele – și cealaltă este documentația oficială, cum ar fi înregistrările bisericești și judiciare. Cu toate acestea, acestea oferă doar scurte schițe ale unor evenimente specifice din viața sa și oferă puține informații despre omul însuși.

Când s-a născut Shakespeare?

Nu există acte de naștere, dar un vechi registru bisericesc indică faptul că un William Shakespeare a fost botezat la Biserica Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon la 26 aprilie 1564. De aici, se crede că s-a născut la 23 aprilie 1564 sau în apropiere de această dată, iar aceasta este data pe care cercetătorii o recunosc ca fiind ziua de naștere a lui Shakespeare.

Localizat la aproximativ 160 km nord-vest de Londra, în timpul lui Shakespeare, Stratford-upon-Avon era un oraș de piață plin de viață de-a lungul râului Avon și străbătut de un drum de țară.

Familie

Shakespeare a fost al treilea copil al lui John Shakespeare, un negustor de piele, și al lui Mary Arden, o moștenitoare locală de pământ. Shakespeare a avut două surori mai mari, Joan și Judith, și trei frați mai mici, Gilbert, Richard și Edmund.

Înainte de nașterea lui Shakespeare, tatăl său a devenit un comerciant de succes și a deținut funcții oficiale de consilier și bailiff, o funcție asemănătoare cu cea de primar. Cu toate acestea, înregistrările indică faptul că averea lui John a decăzut cândva la sfârșitul anilor 1570.

Copilărie și educație

Există puține înregistrări despre copilăria lui Shakespeare și practic niciuna cu privire la educația sa. Cercetătorii au presupus că cel mai probabil a frecventat King’s New School, în Stratford, care preda cititul, scrisul și clasicii.

Fiind copilul unui funcționar public, Shakespeare s-ar fi calificat, fără îndoială, pentru școlarizare gratuită. Dar această incertitudine cu privire la educația sa i-a determinat pe unii să ridice semne de întrebare cu privire la paternitatea operei sale (și chiar dacă Shakespeare a existat sau nu cu adevărat).

Soție și copii

Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway la 28 noiembrie 1582, în Worcester, în provincia Canterbury. Hathaway era din Shottery, un mic sat aflat la o milă vest de Stratford. Shakespeare avea 18 ani, iar Anne avea 26 de ani și, după cum s-a dovedit, era însărcinată.

Primul lor copil, o fiică pe care au numit-o Susanna, s-a născut la 26 mai 1583. Doi ani mai târziu, la 2 februarie 1585, s-au născut gemenii Hamnet și Judith. Hamnet a murit mai târziu din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani.

Anii pierduți ai lui Shakespeare

Există șapte ani din viața lui Shakespeare în care nu există înregistrări după nașterea gemenilor săi în 1585. Cercetătorii numesc această perioadă „anii pierduți” și există numeroase speculații cu privire la ceea ce făcea el în această perioadă.

O teorie este că s-ar fi ascuns pentru că a braconat vânat de la proprietarul local, Sir Thomas Lucy. O altă posibilitate este că ar fi lucrat ca asistent de director de școală în Lancashire.

Se crede în general că a ajuns la Londra la mijlocul sau la sfârșitul anilor 1580 și este posibil să fi găsit de lucru ca însoțitor de cai la unele dintre cele mai bune teatre din Londra, un scenariu actualizat secole mai târziu de nenumărații actori și dramaturgi aspiranți de la Hollywood și Broadway.

The King’s Men

Până la începutul anilor 1590, documentele arată că Shakespeare era un partener de conducere în Lord Chamberlain’s Men, o companie de actorie din Londra cu care a fost legat în cea mai mare parte a carierei sale.

Considerată cea mai importantă trupă a timpului său, compania și-a schimbat numele în King’s Men în urma încoronării regelui James I în 1603. Din toate punctele de vedere, compania King’s Men a fost foarte populară. Documentele arată că Shakespeare avea lucrări publicate și vândute ca literatură populară.

Deși cultura teatrală din Anglia secolului al XVI-lea nu era foarte admirată de oamenii de rang înalt, unii dintre nobili erau buni patroni ai artelor spectacolului și prieteni ai actorilor.

DOWNLOAD BIOGRAPHY’S WILLIAM SHAKESPEARE FACT CARD

Actor și dramaturg

Până în 1592, există dovezi că Shakespeare își câștiga existența ca actor și dramaturg la Londra și este posibil ca mai multe piese să fi fost produse.

Ediția din 20 septembrie 1592 a publicației Stationers’ Register (o publicație a breslei) include un articol al dramaturgului londonez Robert Greene care îl ia peste picior pe Shakespeare: „…Există o cioară parvenită, înfrumusețată cu penele noastre, care, cu inima sa de tigru înfășurată în pielea unui jucător, presupune că este la fel de bine capabil să bombardeze un vers alb ca și cel mai bun dintre voi: și fiind un factotum absolut al lui Johannes, este, în propria sa concepție, singurul Shake-scene dintr-o țară”, a scris Greene despre Shakespeare.

Specialiștii diferă în ceea ce privește interpretarea acestei critici, dar cei mai mulți sunt de acord că a fost modul lui Greene de a spune că Shakespeare se ridica deasupra rangului său, încercând să se ridice la nivelul unor dramaturgi mai cunoscuți și mai educați, cum ar fi Christopher Marlowe, Thomas Nashe sau Greene însuși.

La începutul carierei sale, Shakespeare a reușit să atragă atenția lui Henry Wriothesley, Contele de Southampton, căruia i-a dedicat prima și a doua sa poezie publicată: „Venus și Adonis” (1593) și „The Rape of Lucrece” (1594).

Până în 1597, Shakespeare scrisese și publicase deja 15 din cele 37 de piese ale sale. Registrele civile arată că în această perioadă a cumpărat a doua cea mai mare casă din Stratford, numită New House, pentru familia sa.

Era o călătorie de patru zile cu calul de la Stratford la Londra, așa că se crede că Shakespeare își petrecea cea mai mare parte a timpului în oraș scriind și jucând și venea acasă o dată pe an în timpul celor 40 de zile de post, când teatrele erau închise.

Teatrul Globe

Până în 1599, Shakespeare și partenerii săi de afaceri și-au construit propriul teatru pe malul sudic al râului Tamisa, pe care l-au numit Teatrul Globe.

În 1605, Shakespeare a cumpărat contracte de închiriere de bunuri imobiliare lângă Stratford pentru 440 de lire, care și-au dublat valoarea și i-au adus 60 de lire pe an. Acest lucru a făcut din el un antreprenor, precum și un artist, iar cercetătorii cred că aceste investiții i-au oferit timpul necesar pentru a-și scrie piesele fără întrerupere.

Stilul de scriere al lui Shakespeare

Primile piese ale lui Shakespeare au fost scrise în stilul convențional al vremii, cu metafore elaborate și fraze retorice care nu se aliniau întotdeauna în mod natural cu intriga sau personajele poveștii.

Cu toate acestea, Shakespeare a fost foarte inovator, adaptând stilul tradițional la propriile scopuri și creând un flux mai liber de cuvinte.

Cu doar mici grade de variație, Shakespeare a folosit în principal un tipar metric format din linii de pentametru iambic fără rimă, sau vers alb, pentru a-și compune piesele. În același timp, există pasaje în toate piesele care se abat de la acesta și folosesc forme de poezie sau proză simplă.

Piesele lui William Shakespeare

Chiar dacă este dificil de stabilit cronologia exactă a pieselor lui Shakespeare, pe parcursul a două decenii, între aproximativ 1590 și 1613, el a scris în total 37 de piese care gravitează în jurul mai multor teme principale: istorii, tragedii, comedii și tragicomedii.

Opere timpurii: Istorii și comedii

Cu excepția poveștii tragice de dragoste Romeo și Julieta, primele piese ale lui Shakespeare au fost în mare parte istorii. Henric al VI-lea (părțile I, II și III), Richard al II-lea și Henric al V-lea dramatizează rezultatele distructive ale unor conducători slabi sau corupți și au fost interpretate de istoricii dramaturgiei ca o modalitate a lui Shakespeare de a justifica originile dinastiei Tudor.

Iulius Caesar înfățișează tulburările din politica romană care ar fi putut să rezoneze cu spectatorii într-un moment în care monarhul îmbătrânit al Angliei, regina Elisabeta I, nu avea un moștenitor legitim, creând astfel potențialul unor viitoare lupte pentru putere.

Shakespeare a scris, de asemenea, mai multe comedii în perioada sa timpurie: capriciosul Visul unei nopți de vară, romanticul Neguțător din Veneția, spiritul și jocul de cuvinte din Mult zgomot pentru nimic și fermecătoarele Cum vă place și A douăsprezecea noapte.

Alte piese scrise înainte de 1600 includ Titus Andronicus, Comedia erorilor, Cei doi domni din Verona, Îmblânzirea scorpiei, Love’s Labour’s Lost, Regele Ioan, Nevestele vesele din Windsor și Henric al V-lea.

Opere după 1600: Tragedii și tragi-comedii

În ultima perioadă a lui Shakespeare, după 1600, a scris tragediile Hamlet, Othello, Regele Lear și Macbeth. În acestea, personajele lui Shakespeare prezintă impresii vii ale temperamentului uman, care sunt atemporale și universale.

Posibil cea mai cunoscută dintre aceste piese este Hamlet, care explorează trădarea, răzbunarea, incestul și eșecul moral. Aceste eșecuri morale conduc adesea la răsturnările de situație din intrigile lui Shakespeare, distrugându-l pe erou și pe cei pe care îi iubește.

În ultima perioadă a lui Shakespeare, acesta a scris mai multe tragicomedii. Printre acestea se numără Cymbeline, Poveste de iarnă și Furtuna. Deși au un ton mai grav decât comediile, ele nu sunt tragediile întunecate ale Regelui Lear sau Macbeth, deoarece se încheie cu reconciliere și iertare.

Alte piese scrise în această perioadă includ All’s Well That Ends Well, Measure for Measure, Timon din Atena, Coriolanus, Pericle și Henric al VIII-lea.

Când a murit Shakespeare?

Tradiția susține că Shakespeare a murit la a 52-a sa aniversare, la 23 aprilie 1616, dar unii cercetători cred că acesta este un mit. Registrele bisericești arată că a fost înmormântat la Trinity Church pe 25 aprilie 1616.

Cauza exactă a morții lui Shakespeare este necunoscută, deși mulți cred că a murit în urma unei boli scurte.

În testamentul său, el a lăsat cea mai mare parte a posesiunilor sale fiicei sale mai mari, Susanna. Deși avea dreptul la o treime din averea sa, puțin pare să fi ajuns la soția sa, Anne, căreia i-a lăsat moștenire „al doilea cel mai bun pat al său”. Acest lucru a atras speculații potrivit cărora ea nu mai era în grațiile sale sau că cei doi soți nu erau apropiați.

Cu toate acestea, există foarte puține dovezi că cei doi au avut o căsnicie dificilă. Alți cercetători notează că termenul „al doilea cel mai bun pat” se referă adesea la patul care aparținea stăpânului și stăpânei casei – patul conjugal – iar „primul cel mai bun pat” era rezervat oaspeților.

Shekespeare și-a scris propriile piese?

La aproximativ 150 de ani de la moartea sa, au apărut întrebări cu privire la paternitatea pieselor lui Shakespeare. Cercetătorii și criticii literari au început să vehiculeze nume precum Christopher Marlowe, Edward de Vere și Francis Bacon – oameni cu un trecut mai cunoscut, acreditare literară sau inspirație – ca fiind adevărații autori ai pieselor.

O mare parte din acest lucru provenea din detaliile sumare ale vieții lui Shakespeare și din lipsa de surse primare contemporane. Documentele oficiale ale Bisericii Sfânta Treime și ale guvernului din Stratford consemnează existența unui Shakespeare, dar niciuna dintre acestea nu atestă că ar fi fost actor sau dramaturg.

Scepticii s-au întrebat, de asemenea, cum cineva cu o educație atât de modestă ar putea scrie cu perspicacitatea intelectuală și puterea poetică afișate în operele lui Shakespeare. De-a lungul secolelor, au apărut mai multe grupuri care pun la îndoială paternitatea pieselor lui Shakespeare.

Cel mai serios și mai intens scepticism a început în secolul al XIX-lea, când adorația pentru Shakespeare era la cel mai înalt nivel. Detractorii credeau că singurele dovezi concrete care îl înconjurau pe Shakespeare din Stratford-upon-Avon descriau un om cu origini modeste, care s-a căsătorit de tânăr și a avut succes în domeniul imobiliar.

Membrii Societății Shakespeare Oxford (fondată în 1957) au prezentat argumente potrivit cărora aristocratul și poetul englez Edward de Vere, al 17-lea conte de Oxford, a fost adevăratul autor al poemelor și pieselor de teatru ale lui „William Shakespeare”.

Oxfordienii citează cunoștințele vaste ale lui de Vere despre societatea aristocratică, educația sa și asemănările structurale dintre poezia sa și cea găsită în operele atribuite lui Shakespeare. Ei susțin că Shakespeare nu a avut nici educația, nici pregătirea literară pentru a scrie o proză atât de elocventă și pentru a crea personaje atât de bogate.

Cu toate acestea, marea majoritate a cercetătorilor shakespearieni susțin că Shakespeare a scris toate piesele sale. Ei atrag atenția că și alți dramaturgi ai vremii au avut istorii sumare și proveneau din medii modeste.

Ei susțin că programa școlii New Grammar School din Stratford, cu latină și clasici, ar fi putut oferi o bază bună pentru scriitorii literari. Susținătorii paternității lui Shakespeare susțin că lipsa dovezilor despre viața lui Shakespeare nu înseamnă că viața lui nu a existat. Ei indică dovezile care afișează numele său pe paginile de titlu ale poemelor și pieselor publicate.

Există exemple de autori și critici ai vremii care îl recunosc pe Shakespeare ca fiind autorul unor piese precum The Two Gentlemen of Verona, The Comedy of Errors și King John.

Înregistrările regale din 1601 arată că Shakespeare a fost recunoscut ca membru al companiei de teatru King’s Men și Groom of the Chamber de către curtea regelui James I, unde compania a jucat șapte dintre piesele lui Shakespeare.

Există, de asemenea, dovezi circumstanțiale puternice ale relațiilor personale ale contemporanilor care au interacționat cu Shakespeare ca actor și dramaturg.

Literary Legacy

Ceea ce pare a fi adevărat este că Shakespeare a fost un om respectat al artei dramatice care a scris piese de teatru și a jucat în unele la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Dar reputația sa de geniu dramatic nu a fost recunoscută decât în secolul al XIX-lea.

Începând cu perioada romantică de la începutul anilor 1800 și continuând prin perioada victoriană, aclamarea și venerația pentru Shakespeare și opera sa au atins apogeul. În secolul al XX-lea, noi mișcări în domeniul științei și al spectacolului au redescoperit și adoptat operele sale.

Astăzi, piesele sale sunt foarte populare și sunt în mod constant studiate și reinterpretate în spectacole cu contexte culturale și politice diverse. Geniul personajelor și intrigilor lui Shakespeare constă în faptul că ele prezintă ființe umane reale într-o gamă largă de emoții și conflicte care transcend originile lor din Anglia elisabetană.

.