Virusul Varicella-Zoster – VZV

Prezentarea clinică a virusului Varicella-Zoster

Varicelă (Varicella)

Definiția de caz de varicelă aprobată de Consiliul Epidemiologilor de Stat și Teritoriali (CSTE) descrie varicela ca fiind o boală cu debut acut de erupție cutanată maculopapulovesiculară difuză (generalizată) fără altă cauză aparentă. Varicela se întâlnește în principal la copiii cu vârsta mai mică de 10 ani. CDC oferă informații suplimentare despre simptomele clasice ale varicelei.

Herpes zoster (Herpes Zoster)

Herpes zoster se prezintă în general ca o erupție cutanată dureroasă, pruriginoasă sau cu furnicături la unul sau doi dermatomi adiacenți (zoster localizat). Herpesul zoster este cel mai frecvent la pacienții cu vârsta peste 50 de ani. Cea mai frecventă localizare este în dermatomul toracic. Erupțiile, în general, nu traversează linia mediană a corpului. CDC oferă informații suplimentare despre simptomele clasice ale herpesului zoster.

Indicații pentru testare

Prezentarea clasică a virusului Varicella-Zoster

Testările de laborator nu sunt, în general, necesare sau recomandate pentru persoanele care prezintă o prezentare canonică a infecțiilor cu VZV. Prezentările clasice ale virusului varicelei și ale virusului herpes zoster sunt descrise de CDC.

Suspiciune de varicelă (varicelă)

Dacă caracteristicile clinice singure nu sunt confirmative, în special la pacienții care au primit una sau ambele doze de vaccinare împotriva varicelei recomandate de CDC, se recomandă teste de laborator pentru a confirma diagnosticul.

Suspiciune de herpes zoster (Herpes Zoster)

Dacă trăsăturile clinice singure nu sunt confirmative, în special la pacienții care au primit vaccinarea recomandată pentru herpes zoster și la persoanele cu sistemul imunitar suprimat, se recomandă teste de laborator pentru a confirma diagnosticul.

Suspiciune de eveniment legat de vaccin

Dacă un pacient se confruntă cu efecte adverse după vaccinare, se pot efectua teste de laborator pentru a detecta o posibilă infecție cu VZV și pentru a determina dacă complicațiile se datorează unei tulpini de vaccin VZV.

Alte situații

Testările de laborator pot fi, de asemenea, adecvate pentru a investiga focare, cazuri neobișnuite sau cazuri severe care implică spitalizare sau deces. Starea de imunizare anterioară poate fi, de asemenea, investigată cu ajutorul serologiei.

Testări de laborator

Testări recomandate

Reacția în lanț a polimerazei

Testarea RCP este cea mai rapidă și mai sensibilă metodă de confirmare a unui diagnostic de varicelă sau herpes zoster. Ca atare, este testul preferat pentru infecția cu VZV. Dacă sunt prezente, leziunile veziculare sau cruste oferă cele mai bune probe pentru analiza PCR. În absența acestora, pot fi utilizate alte tipuri de probe, cum ar fi lichidul cefalorahidian (LCR), saliva sau sângele, dar tipurile de probe alternative sunt asociate cu un risc crescut de rezultate fals-negative.

Genotiparea PCR (care nu se efectuează la laboratoarele ARUP) este utilă pentru identificarea tulpinilor de VZV specifice vaccinului pentru identificarea sau confirmarea reacțiilor adverse la vaccinare. Tipul de probă recomandat pentru genotiparea VZV PCR este țesutul de la o leziune veziculară. De asemenea, pot fi utilizate probe de sânge, LCR sau biopsie, dar cresc riscul de rezultate fals-negative.

CDC oferă mai multe informații despre cele mai bune practici pentru colectarea de probe pe site-ul lor.

Alte teste (utile doar în anumite situații)

Testări cu anticorpi fluorescenți direcți

Testarea prin RCP este preferată colorărilor DFA. Testarea DFA este limitată de calitatea probei și are, în general, o sensibilitate scăzută. În cazul în care este prezent un număr insuficient de celule infectate, rezultatele pot fi invalide sau fals negative. Poate fi necesară confirmarea cu testul PCR sau cu o cultură virală.

Serologie

Serologia are o utilitate limitată pentru diagnosticul de laborator al VZV și ar trebui să fie utilizată numai atunci când nu sunt disponibile probe adecvate pentru testul PCR.

Cultura virală

Cultura virală a VZV nu este recomandată pentru diagnosticul inițial, deoarece timpul de răspuns lent al acesteia poate avea un impact negativ asupra managementului clinic. Cultura poate fi utilizată pentru a confirma rezultatele DFA.

Starea de imunizare

Serologia poate fi utilizată pentru a determina starea de imunizare a unui pacient și pentru a informa viitoarele programe de vaccinare. Vă rugăm să consultați subiectul ARUP Consult Immunization Status pentru mai multe informații.

.