Infecțiile cu helminți transmise prin sol sunt printre cele mai frecvente infecții la nivel mondial și afectează comunitățile cele mai sărace și cele mai defavorizate. Ele sunt transmise prin ouăle prezente în materiile fecale umane care, la rândul lor, contaminează solul în zonele în care condițiile de igienă sunt precare.
Principalele specii care infectează oamenii sunt ascarisul (Ascaris lumbricoides), viermele bici (Trichuris trichiura) și anghinarele (Necator americanus și Ancylostoma duodenale.
Infecțiile cu helminți transmise prin sol sunt larg răspândite în toate Regiunile OMS. Viermii intestinali produc o gamă largă de simptome, inclusiv manifestări intestinale (diaree, dureri abdominale), stare generală de rău și slăbiciune. Anghinarele provoacă pierderi cronice de sânge intestinal care duc la anemie.
Ultimele estimări indică faptul că peste 880 de milioane de copii au nevoie de tratament pentru acești paraziți.
Intervențiile de control ale OMS se bazează pe administrarea periodică de antihelmintice grupurilor de persoane cu risc, susținute de necesitatea îmbunătățirii condițiilor sanitare și a educației sanitare.
OMS recomandă un tratament anual în zonele în care rata de prevalență a helmintiazelor transmise prin sol este cuprinsă între 20% și 50% și, un tratament bianual în zonele cu rate de prevalență de peste 50%.
Morbiditate și simptome
Morbiditatea este direct legată de încărcătura de viermi: cu cât este mai mare numărul de viermi la persoana infectată, cu atât mai mare va fi gravitatea bolii.
Helminții cu transmitere prin sol afectează starea de nutriție a celor infectați în mai multe moduri, uneori provocând decesul prin:
- afectarea negativă a stării de nutriție (provocând hemoragii intestinale, pierderea poftei de mâncare, diaree sau dizenterie și reducerea absorbției de micronutrienți);
- înrăutățirea performanțelor școlare;
- provocarea de complicații care necesită intervenție chirurgicală (i.e.ex. obstrucția intestinală și prolapsul rectal).
Infecțiile concomitente cu alte specii de paraziți sunt frecvente și pot avea efecte suplimentare asupra stării de nutriție și patologiei de organ.
.