În același timp, atât Facebook, cât și Twitter au rămas la principiul conform căruia conținutul postat de oficialii aleși merită mai multă protecție decât materialul provenit de la persoane obișnuite, dând astfel discursului politicienilor mai multă putere decât cel al oamenilor. Această poziție este în contradicție cu o mulțime de dovezi care arată că discursul plin de ură al personalităților publice are un impact mai mare decât discursul similar al utilizatorilor obișnuiți.
Este clar, însă, că aceste politici nu sunt aplicate în mod egal în întreaga lume. La urma urmei, Trump este departe de a fi singurul lider mondial care folosește aceste platforme pentru a alimenta neliniștea. Este suficient să ne uităm la BJP, partidul prim-ministrului Indiei, Narendra Modi, pentru mai multe exemple.
Chiar dacă există cu siguranță beneficii pe termen scurt – și o mulțime de satisfacții – de pe urma interzicerii lui Trump, decizia (și cele care au precedat-o) ridică întrebări mai fundamentale cu privire la exprimare. Cine ar trebui să aibă dreptul de a decide ce putem și ce nu putem spune? Ce înseamnă când o corporație poate cenzura un oficial guvernamental?
Polițiștii de la Facebook, și Mark Zuckerberg în special, s-au dovedit ani de zile a fi judecători slabi în ceea ce privește ceea ce este sau nu este o exprimare adecvată. De la interzicerea de către platformă a sânilor la tendința sa de a suspenda utilizatorii pentru că se opun discursurilor de ură sau eșecul său total de a elimina apelurile la violență în Myanmar, India și în alte părți, pur și simplu nu există niciun motiv pentru a avea încredere în Zuckerberg și în alți lideri din domeniul tehnologiei pentru a lua aceste decizii importante în mod corect.
Abrogarea 230 nu este răspunsul
Pentru a remedia aceste preocupări, unii cer mai multă reglementare. În ultimele luni, au abundat cererile de ambele părți ale culoarului de a abroga sau de a modifica secțiunea 230 – legea care protejează companiile de răspundere pentru deciziile pe care le iau cu privire la conținutul pe care îl găzduiesc – în ciuda unor declarații eronate grave din partea unor politicieni care ar trebui să știe mai bine cum funcționează de fapt această lege.
Ceea ce se întâmplă este că abrogarea Secțiunii 230 probabil că nu ar fi obligat Facebook sau Twitter să elimine tweet-urile lui Trump și nici nu ar fi împiedicat companiile să elimine conținutul pe care îl consideră dezagreabil, indiferent dacă acel conținut este pornografie sau vociferările nebunești ale lui Trump. Drepturile companiilor în temeiul Primului Amendament sunt cele care le permit să își curatorieze platformele așa cum consideră de cuviință.
În schimb, abrogarea Secțiunii 230 ar îngreuna concurența față de Facebook și ceilalți giganți din domeniul tehnologiei și ar plasa un risc mai mare de răspundere asupra platformelor pentru ceea ce aleg să găzduiască. De exemplu, fără Secțiunea 230, avocații Facebook ar putea decide că găzduirea de conținut antifascist este prea riscantă, având în vedere atacurile administrației Trump împotriva antifa.
Ce înseamnă când o corporație poate cenzura un oficial guvernamental?
Nu este un scenariu exagerat: Platformele restricționează deja majoritatea conținutului care ar putea avea o legătură, chiar și vagă, cu organizațiile teroriste străine, de teamă că statutele privind sprijinul material le-ar putea face responsabile. Dovezile crimelor de război din Siria și contra-discursul vital împotriva organizațiilor teroriste din străinătate au fost eliminate ca urmare. În mod similar, platformele au fost criticate pentru că au blocat orice conținut aparent legat de țări aflate sub sancțiuni americane. Într-un exemplu deosebit de absurd, Etsy a interzis o păpușă artizanală, fabricată în America, pentru că lista conținea cuvântul „persan.”
Nu este greu de înțeles cum creșterea răspunderii platformelor ar putea face ca și mai multe discursuri vitale să fie eliminate de către corporații al căror unic interes nu este de a „conecta lumea”, ci de a profita de pe urma ei.
Platformele nu trebuie să fie neutre, dar trebuie să joace corect
În ciuda a ceea ce tot repetă senatorul Ted Cruz, nu există nimic care să impună ca aceste platforme să fie neutre și nici nu ar trebui să fie. Dacă Facebook vrea să îl dea afară pe Trump – sau fotografii cu mame care alăptează – este prerogativa companiei. Problema nu este că Facebook are dreptul de a face acest lucru, ci că – datorită achizițiilor sale și creșterii neîngrădite – utilizatorii săi nu au practic unde să se ducă în altă parte și sunt blocați să se confrunte cu reguli din ce în ce mai problematice și cu moderarea automată a conținutului.
Răspunsul nu este abrogarea Secțiunii 230 (care, din nou, ar împiedica concurența), ci în crearea condițiilor pentru mai multă concurență. Acesta este locul în care administrația Biden ar trebui să-și concentreze atenția în lunile următoare. Iar aceste eforturi trebuie să includă contactarea experților în moderarea conținutului din domeniul avocaturii și din mediul academic pentru a înțelege gama de probleme cu care se confruntă utilizatorii din întreaga lume, mai degrabă decât să se concentreze pur și simplu pe dezbaterea din interiorul SUA.
În ceea ce privește platformele, acestea știu ce trebuie să facă, deoarece societatea civilă le spune de ani de zile. Ele trebuie să fie mai transparente și să se asigure că utilizatorii au dreptul de a remedia atunci când se iau decizii greșite. Principiile Santa Clara privind transparența și responsabilitatea în moderarea conținutului – aprobate în 2019 de majoritatea platformelor majore, dar la care a aderat doar una (Reddit) – oferă standarde minime pentru companii în ceea ce privește aceste măsuri. Platformele ar trebui, de asemenea, să se țină de angajamentele lor existente în ceea ce privește procesul decizional responsabil. Cel mai important, acestea ar trebui să se asigure că deciziile pe care le iau cu privire la exprimare sunt în conformitate cu standardele globale privind drepturile omului, mai degrabă decât să inventeze regulile pe parcurs.
Oamenii rezonabili pot să nu fie de acord dacă actul de interzicere a lui Trump de pe aceste platforme a fost cel corect, dar dacă vrem să ne asigurăm că platformele iau decizii mai bune în viitor, nu trebuie să ne uităm la soluții rapide.
Jillian C. York este autoarea cărții Silicon Values, în curs de apariție: The Future of Free Speech Under Surveillance Capitalism (Viitorul libertății de exprimare sub capitalismul de supraveghere) și director pentru libertatea de exprimare internațională la Electronic Frontier Foundation.
Înscrieți-văSubscrieți-vă acum
.