Filmul familiar de sunet zdrobitor al fotbalului nu înseamnă nimic mai mult pentru mulți fani decât un joc bine executat. Dar pentru cercetătorii în neuroștiințe, aceste sunete pot semnala ceva mult mai întunecat: leziuni cerebrale. Acum, un nou studiu arată că jucarea unui singur sezon de fotbal universitar poate afecta creierul unui jucător, chiar dacă acesta nu primește o comoție cerebrală.
Medicii și jucătorii ar trebui să ia notă de aceste descoperiri, spune Stephen Casper, un istoric medical de la Universitatea Clarkson din Potsdam, New York, care studiază comoțiile cerebrale, dar nu a fost implicat în această lucrare. „Se adaugă doar la munții de dovezi că oamenii ar trebui să primească avertismente foarte clare și transparente cu privire la jocul de fotbal.”
Doar medicii pot diagnostica o comoție cerebrală. Aceștia verifică de obicei dacă există dificultăți de vorbire și tulburări de coordonare și efectuează un examen fizic pentru simptome precum pupilele dilatate sau neregulate. Leziunile care nu se încadrează în categoria contuziilor sunt adesea trecute cu vederea, dar dacă se întâmplă frecvent, ar putea fi la fel de dăunătoare pentru creier.
În noul studiu, cercetătorii de la Universitatea din Rochester (U of R) din New York au urmărit 38 dintre jucătorii de fotbal ai școlii. Sportivii au purtat căști echipate cu accelerometre pentru a urmări numărul și forța loviturilor în timpul antrenamentelor și meciurilor. Înainte și după fiecare sezon, oamenii de știință au făcut scanări RMN ale creierului jucătorilor. Cercetătorii au analizat în special mezencefalul, o regiune din trunchiul cerebral care guvernează funcțiile primitive, fără gândire, cum ar fi auzul și reglarea temperaturii. Atunci când capul unui jucător este lovit din orice unghi, creierul se ondulează ca suprafața unui iaz după ce este aruncată o piatră, explică autorul studiului, Adnan Hirad, student la medicină la U of R. Deși forțele pot afecta multe regiuni ale creierului, localizarea centrală a mezencefalului face ca acesta să fie susceptibil de a suferi leziuni.
Rezultatele au fost izbitoare. Deși doar doi dintre cei 38 de jucători au suferit o comoție cerebrală, mai mult de două treimi dintre ei au prezentat modificări ale integrității materiei albe din mezencefal. Loviturile de rotație – atunci când casca unui jucător este lovită de o lovitură de glonț – au fost deosebit de rele pentru materia albă a mezencefalului, raportează echipa astăzi în Science Advances.
Cercetătorii au găsit, de asemenea, aceeași semnătură RMN de leziuni în mezencefal într-o cohortă separată cu comoții diagnosticate. În această a doua cohortă, modificările din mezencefal au fost corelate cu niveluri crescute de proteină tau în sângele acelor persoane. Proteina, care indică leziuni ale celulelor cerebrale, este legată de encefalopatia traumatică cronică, o afecțiune care poate provoca pierderi de memorie, depresie și instabilitate emoțională și care poate duce în cele din urmă la demență.
Mediul creierului este ca un fel de „canar în mina de cărbune pentru întregul creier”, spune autorul studiului, Bradford Mahon, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, Pennsylvania. Mahon și Hirad speră că regiunea se va dovedi utilă medicilor și cercetătorilor în viitor și va arăta o imagine mai nuanțată a modului în care loviturile repetitive din fotbal pot afecta creierul jucătorilor, chiar și atunci când aceștia nu au contuzii.
Cei de știință intenționează să folosească cercetarea lor pentru a dezvolta algoritmi care ar putea culege date de la accelerometrele căștilor și să semnaleze când un jucător a suferit niveluri periculoase de leziuni. Ca un prim pas, echipa a creat Open Brain Project, unde jucătorii își pot încărca datele de pe cască.
Cu toate acestea, deși Casper aplaudă studiul, el spune că adevărata întrebare este dacă studenții universitari ar trebui să joace fotbal, având în vedere riscurile. „Mă tem că răspunsul este nu.”
*Corecție, 9 august, 17:35: Această știre a fost actualizată pentru a reflecta faptul că niveluri mai ridicate de proteină tau au fost găsite într-o cohortă separată de persoane care au suferit contuzii.
.