Sfera psihică trebuie privită ca sursă a comportamentelor cu sens, care se realizează în slujba comunității celulare ce alcătuiește corpul nostru. Se pot distinge trei tipuri fundamentale de comportament: cel pur practic, cel teoretico-practic și cel pur teoretic. Aceste trei tipuri de comportament au trei motive diferite: primul este un motiv determinant, al doilea un motiv motiv motivant, iar al treilea un motiv de susținere. Tripla natură a motivelor este legată de cele trei nevoi ale comunității celulare (în acest context, omul este considerat un exemplu de animal). Posibilele baze neurobiologice ale comportamentului uman sunt ilustrate într-o figură schematică care prezintă relația dintre centrele cerebrale și funcțiile senzorio-motorii ale feței umane, inclusiv mișcările oculare. Centrul psihic poate fi localizat în talamus, zonele din sulcusul central sunt considerate ca fiind o zonă de obiectivare. Acest lucru indică faptul că zonele motorii ale cortexului, inclusiv câmpurile adversative frontale, sunt zone de intenție, iar zonele senzoriale zone de reproducere, așteptare și reamintire. Un sistem astfel alcătuit ar face posibil ceea ce vedem la fiecare ființă animală: luarea deciziilor, previziunea și învățarea.