Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este una dintre cele mai importante metode de psihoterapie practicate în prezent de consilierii occidentali. Abordarea cognitiv-comportamentală a evoluat din metodele de psihoterapie occidentale tradiționale anterioare și utilizează multe dintre aceleași principii ca și alte moduri de terapie tradițională, individualizată.
Pentru a înțelege pe deplin CBT, este important să recunoaștem istoria sa, precum și obiectivele, tehnicile comune, riscurile și limitările acestei metode de consiliere în domeniul sănătății mintale.
- Ce este terapia cognitiv-comportamentală?
- Istoria terapiei cognitiv-comportamentale
- Obiectivele terapiei cognitiv-comportamentale
- Tehnici comune utilizate în terapia cognitiv-comportamentală
- Afecțiuni comune de sănătate mintală abordate de terapia cognitiv-comportamentală
- Obținerea celor mai bune rezultate din terapia cognitiv-comportamentală
- Riscuri și limitări ale terapiei cognitiv-comportamentale
Ce este terapia cognitiv-comportamentală?
Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe percepția individuală. Ipoteza care stă la baza acestei forme de terapie este că experiența personală este mai strâns legată de percepția individului decât este legată de orice situație dată în sine. Acest lucru înseamnă că concentrarea asupra percepției și abordarea modului în care cineva gândește despre o situație poate ajuta individul să depășească experiențe deosebit de stresante sau chiar traumatizante.
CBT este un tip de psihoterapie extrem de orientat spre obiective. Ședințele sunt concepute pentru a ajuta indivizii să reconceptualizeze experiențele și să proceseze evenimentele într-un mod care îi ajută să își înțeleagă mai bine propriile percepții și, prin urmare, propriul nivel de control asupra percepțiilor personale.
Datorită designului extrem de concentrat și pragmatic al ședinței terapeutice, terapia cognitiv-comportamentală este o metodă de consiliere pe termen scurt. Scopul TCC este de a ajuta individul să promulge o schimbare a tiparelor de gândire și a comportamentelor, îmbunătățind astfel calitatea vieții nu prin schimbarea circumstanțelor în care trăiește persoana, ci ajutând-o să preia controlul asupra propriei percepții asupra acestor circumstanțe. Acest lucru se realizează, în general, printr-o serie de strategii, inclusiv fișe de lucru, experimente de gândire și provocări la tiparele existente de gândire și comportament.
Terapia cognitiv-comportamentală este utilizată pentru sprijin într-o mare varietate de situații și pentru multe tipuri de preocupări, inclusiv relațiile interpersonale, dependența și abuzul de droguri, problemele de somn, depresia și anxietatea. Ideea este că, prin încurajarea schimbărilor în procesele de gândire și prin efectuarea unor schimbări fundamentale în atitudinea subiacentă a individului, devine posibil să se ajute persoana să treacă prin orice circumstanțe care au ca rezultat durerea. În multe privințe, CBT este o combinație de psihoterapie și formare comportamentală, subliniind în egală măsură importanța semnificației personale și a relației dintre probleme și gânduri și comportamente.
Experiența terapiei cognitiv-comportamentale este de obicei personalizată în funcție de nevoile fiecărui individ. Majoritatea persoanelor care apelează la TCC pentru sprijin în domeniul sănătății mintale primesc consiliere pentru o perioadă cuprinsă între cinci și 10 luni. O ședință terapeutică standard are o durată de aproximativ 50 de minute. În acest timp, terapeutul și clientul lucrează împreună pentru a înțelege tiparele de gândire existente care sunt asociate cu problemele curente ale clientului și dezvoltă strategii pentru a depăși aceste preocupări. Consilierea de grup este foarte rar utilizată în terapia cognitiv-comportamentală.
Istoria terapiei cognitiv-comportamentale
Terapia cognitiv-comportamentală există de peste 50 de ani. Inițiată de psihiatrul Aaron Beck în anii 1960, TCC a fost creată ca un răspuns la ceea ce era perceput din ce în ce mai mult ca un dezavantaj al psihanalizei – faptul că nu era suficient de orientată spre obiective. Beck a perceput că mulți dintre pacienții săi, pe care îi consilia în cadrul modelului de psihanaliză de la acea vreme, aveau un mare număr de monologuri interne care le întunecau judecățile. Cu toate acestea, clienții săi îi împărtășeau doar o parte din gândirea lor. Restul îl păstrau pentru ei înșiși, iar aceste gânduri subiacente și în cele din urmă private erau cele care modelau o mare parte din percepțiile lor cu privire la situațiile care îi tulburau.
Beck a descoperit că exista o legătură puternică între gânduri și sentimente și a început să îi ajute pe clienți să facă legătura între propriile modele de gândire și schimbările din starea lor emoțională. El a dezvoltat termenul de „gânduri automate” pentru a susține acest concept. Gândurile automate sunt gânduri pline de emoții care apar rapid, pur și simplu apărând în minte fără o dezvoltare prea complexă. Aceste gânduri au potențialul de a schimba rapid modul în care cineva se simte. Dacă nu sunt abordate sau chiar recunoscute, individul rămâne cu un sentiment inconfortabil și o neliniște cu privire la motivul pentru care există acest sentiment.
Termenul „terapie cognitiv-comportamentală” a fost inventat pentru a sublinia importanța gândirii în depășirea suferinței emoționale. Acest model se bazează în mare măsură pe ideile filozofice ale gândirii socratice, încurajând indivizii să sape în propriile procese de gândire pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la propriile prejudecăți și percepții. Acest efort de colaborare între client și terapeut poate duce la descoperiri emoționale și la capacitatea de a depăși problemele de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea.
Aflați mai multe despre carierele în terapia cognitiv-comportamentală.
Obiectivele terapiei cognitiv-comportamentale
Terapia cognitiv-comportamentală este privită ca o metodă de psihoterapie pe termen scurt. În mod ideal, un client va participa la sesiuni săptămânale pe parcursul a mai multor luni și va fi apoi capabil să utilizeze în mod independent strategiile și instrumentele discutate în aceste sesiuni.
Pentru că terapia cognitiv-comportamentală este adaptată la nevoile individului, obiectivele fiecărei sesiuni de terapie sunt unice, în funcție de circumstanțele personale ale clientului. Scopul final al TCC este de a-i ajuta pe clienți să își regândească propriile perspective și modele de gândire, permițându-le să preia mai mult control asupra comportamentului lor prin separarea acțiunilor celorlalți de propriile interpretări ale lumii.
La nivel personal, scopurile oricărei sesiuni de TCC pot include obiective precum capacitatea de a socializa în mod plăcut; de a se simți mai confortabil să converseze sau să interacționeze cu prietenii, străinii sau colegii de muncă; de a deveni confortabil să formeze prietenii sau relații intime; de a vorbi în public; de a deveni mai asertiv; de a depăși anxietatea de performanță; sau de a depăși orice nivel de depresie sau traumă. Din nou, obiectivele exacte ale TCC sunt personalizate în funcție de nevoile fiecărui client.
Tehnici comune utilizate în terapia cognitiv-comportamentală
Una dintre cele mai mari diferențe dintre terapia cognitiv-comportamentală și alte tipuri comune de psihoterapie este structura ședinței terapeutice. Terapia cognitiv-comportamentală este foarte structurată. O ședință standard urmează, de obicei, următorul protocol:
- Clientul și terapeutul discută problemele specifice pe care se vor concentra pentru săptămâna respectivă.
- Terapistul și clientul încep să planifice strategii pentru modul de abordare a problemelor enunțate.
- Împreună, clientul și terapeutul trec în revistă temele pentru acasă ale clientului din sesiunea săptămânii precedente și discută progresul clientului.
- Pe baza progresului clientului și a obiectivelor nou determinate, terapeutul atribuie noi teme pentru acasă pentru săptămâna următoare.
Toate acestea au loc în timpul unei sesiuni standard de 50 de minute. Având în vedere constrângerea de timp, ședințele sunt folosite ca un forum pentru revizuirea ideilor și verificarea progresului.
Teremele pentru acasă sunt o componentă esențială pentru succesul modelului cognitiv-comportamental și depinde de client să finalizeze sarcinile pentru acasă și să țină pasul cu așteptările care sunt convenite în timpul fiecărei ședințe de consiliere.
Teremele pentru acasă din cadrul terapiei cognitiv-comportamentale includ adesea experimente de gândire, fișe de lucru și alte strategii de învățare comportamentală.
Afecțiuni comune de sănătate mintală abordate de terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală funcționează cel mai bine atunci când un individ dorește să se concentreze asupra unei anumite probleme. Terapeutul și clientul lucrează împreună în ședințele lor pentru a stabili obiective care vor duce la rezultate specifice pentru a aborda preocuparea clientului. Din acest motiv, este posibil ca terapia cognitiv-comportamentală să nu fie ideală pentru o persoană care caută să abordeze cauze vagi sau incerte ale nefericirii.
Pentru persoanele care se confruntă cu probleme specifice și care au în minte anumite rezultate, terapia cognitiv-comportamentală este adesea un mod de tratament de succes. Unele dintre principalele probleme de sănătate mintală pe care TCC poate fi utilizată pentru a le aborda includ:
- Managementul furiei
- Anxietatea socială
- Depresia
- Atacurile de panică sau de anxietate
- Atacurile obsesiv-compulsivă
- Probleme de somn
- Schimbări de dispoziție
- Turbare alimentară
- Abusul de droguri și dependența de alcool
- Probleme legate de relații și sex
Această listă nu este exhaustivă; mai degrabă, ea identifică unele dintre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală pentru care TCC poate fi utilizată cu succes. Cel mai bun mod de a determina dacă o problemă poate fi abordată prin intermediul CBT este ca clientul și terapeutul să se angajeze într-o consultare cu privire la problemele în cauză și să discute despre beneficiile și rezultatele potențiale ale utilizării modelului terapeutic cognitiv-comportamental pentru tratament.
Obținerea celor mai bune rezultate din terapia cognitiv-comportamentală
Pentru a obține cele mai bune rezultate din terapia cognitiv-comportamentală, este esențial ca clientul și terapeutul să lucreze împreună în timpul ședințelor pentru a identifica punctele de îngrijorare și pentru a contura comportamente orientate spre obiective care să încurajeze rezultate pozitive. Terapia cognitiv-comportamentală se bazează pe soluții orientate spre acțiune care implică teme pentru acasă. Clienții nu se pot aștepta la progrese decât dacă își urmăresc ședințele, completându-și temele pentru acasă, încercând diferitele strategii care au fost discutate și utilizând diversele instrumente care le-au fost oferite.
Cei care sunt dispuși să facă temele pentru acasă, să depună un efort suplimentar 24 de ore din 24 și să se angajeze în mod deschis și onest cu terapeutul lor în timp ce caută în mod activ soluții pentru a depăși problemele din viața lor tind să aibă cel mai mare succes cu TCC.
Riscuri și limitări ale terapiei cognitiv-comportamentale
Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai frecvent recomandate metode de consiliere în domeniul sănătății mintale, dar nu este cel mai eficient mod de consiliere în orice context. Deși este o metodă populară pentru tratarea anxietății și a altor probleme specifice, TCC nu este neapărat ideală pentru cei care caută sprijin în depășirea sentimentelor neidentificate sau a cauzelor de disconfort. Persoanele care caută sprijin pe termen lung pentru sentimente de tristețe, durere sau chiar depresie pot fi mai bine servite de o metodă alternativă de psihoterapie, cum ar fi consilierea de grup.
Datorită structurii sale foarte concentrate, este posibil ca terapia cognitiv-comportamentală să nu fie potrivită pentru cei care au probleme de sănătate mintală mai complexe. În mod similar, rolul fundamental al temelor pentru acasă și al strategiilor de învățare comportamentală face ca TCC să fie problematică pentru unele persoane, inclusiv pentru cele cu anumite tipuri de tulburări de învățare.
Terapia cognitiv-comportamentală este unul dintre cele mai frecvent recomandate moduri de psihoterapie în țările occidentale. Aceasta adoptă o abordare foarte structurată a consilierii în domeniul sănătății mintale, folosind o listă lungă de strategii și instrumente pentru a încuraja indivizii să depășească anumite greutăți sau obstacole din viața lor. Aspecte ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt adesea utilizate împreună cu alte forme de consiliere în domeniul sănătății mintale. În unele contexte, utilizarea strategiilor de TCC într-un cadru alternativ este ideală pentru cei care se străduiesc să depășească obstacolele, dar care caută beneficii mai ample decât cele pe care le pot obține doar cu TCC.
Surse
- Terapia cognitiv-comportamentală pentru depresie. WebMD. Retrieved on July 7, 2017, from http://www.webmd.com/depression/guide/cognitive-behavioral-therapy-for-depression#1.
- Common Therapy Goals in CBT for Social Anxiety. Centrul Național de Anxietate Socială. Retrieved on July 7, 2017, from http://nationalsocialanxietycenter.com/cognitive-behavioral-therapy/common-therapy-goals/.
- Kennard, J. (2014). Beneficii și limitări ale terapiei cognitiv-comportamentale (CBT) pentru tratarea anxietății. Health Central. Retrieved on July 7, 2017, from https://www.healthcentral.com/article/benefits-and-limitations-of-cognitive-behavioral-therapy-cbt-for-treating-anxiety.
- Martin, B. (2016). In-Depth: Cognitive Behavioral Therapy (Terapia cognitiv-comportamentală). Psych Central. Retrieved on July 7, 2017, from https://psychcentral.com/lib/in-depth-cognitive-behavioral-therapy/.
- Ce este terapia cognitiv-comportamentală (CBT)? Beck Cognitive Behavior Therapy. Retrieved on July 7, 2017, from https://www.beckinstitute.org/get-informed/what-is-cognitive-therapy/.
- What Is Cognitive-Behavioral Therapy (CBT)? Asociația Națională a Terapeuților Cognitiv-Comportamentali (National Association of Cognitive-Behavioral Therapists). Retrieved on July 7, 2017, from http://www.nacbt.org/whatiscbt-htm/.
.