Teaching With Rich Media

Acest capitol are o legătură tangențială cu predarea cu mijloace media bogate, deoarece modelul Pedagogical Wrapper solicită referiri la implicarea cu mijloacele de instruire media ca bază pentru discuții sau reflecție. Atunci când se solicită o discuție sau o scriere reflexivă, va fi necesar un model de evaluare a gândirii reflexive. Modelul lui Bourner de mai jos subliniază cine poate fi abordat acest lucru.

Vizualizare generală a gândirii reflexive

Câteva sarcini de instruire sunt concepute pentru a fi experiențe de învățare reflexivă, dar persistă problema privind modul de măsurare a reflecției în orice narațiune dată a elevului, e.de exemplu, lucrare scrisă, video, prezentare orală etc.

Sublinierea următoare a metodei Gândirea reflexivă a lui Bourner (2003) încearcă să abordeze această provocare folosind indicatori ai gândirii critice în contextul unei experiențe de învățare reflexivă. Hatton și Smith (1995) oferă o bază calitativă de evaluare pe patru niveluri.

Origini: Bourner propune combinarea tehnicii de învățare reflexivă cu principiile gândirii critice pentru a identifica cazurile de gândire reflexivă în comunicarea elevilor, independent de cunoștințele de conținut. Rezultatul acestei abordări, având în vedere un feedback și o eșafodaj adecvat, este menit să ajute la dezvoltarea capacității elevilor de a capta lecțiile experiențelor lor de învățare și de a le articula la un nivel înalt de reflecție critică.

Niveluri de reflecție: Hatton și Smith (1995, p.40) descriu patru niveluri progresive de reflecție, fiecare nivel crescut indicând o mai mare profunzime și/sau amploare în procesul de reflecție. Titlurile nivelurilor și descrierile de mai jos sunt adaptate.

• Nivelul I – Scriere descriptivă: O descriere a evenimentelor care au avut loc, prezentată ca un raport, dar fără a evidenția o perspectivă. Nu există nicio încercare de a oferi motive sau justificări pentru evenimente.
• Nivelul II – Reflecție descriptivă: O descriere a evenimentelor care au avut loc prezentată ca un raport cu unele dovezi ale unei perspective, dar numai la un nivel superficial de cercetare pentru a explica motivele sau justificările pentru evenimente.
• Nivelul III – Reflecție dialogică: O demonstrație a „luării de distanță” față de evenimentele și acțiunile din procesul de învățare care conduce la un discurs interogativ cu sine însuși. Autorul explorează experiențele, evenimentele și acțiunile folosind judecata calitativă și alternativele posibile pentru explicarea rezultatelor; identifică conexiuni, cauze/efecte și modele în justificările și criticile sale.
• Nivelul IV – Reflecție critică: Include toate elementele reflecției dialogice, dar ia în considerare și contextul social, academic și profesional mai larg/global în care au loc evenimentele; ia în considerare alte perspective decât cea proprie.

Bază pedagogică

În rezumatul lui Bourner, atunci când i se cere să reflecteze asupra experiențelor de învățare, numai cel care învață poate determina dacă experiența de învățare a fost semnificativă pentru el. Această perspectivă subiectivă pune sub semnul întrebării dacă se poate face o evaluare obiectivă a gândirii reflexive și, în caz afirmativ, pe baza căror standarde.

Dacă experiența de învățare este emergentă – ceea ce înseamnă că rezultatul învățării este unic pentru experiența celui care învață – este dificil de știut dinainte cum să se evalueze dacă rezultatele au fost atinse.

Bourner abordează aceste obstacole realizând o „îmbinare” a învățării reflexive și a gândirii critice într-un model de gândire reflexivă.

Primul principiu al gândirii reflexive este de a separa conținutul reflecției de procesul prin care aceasta a fost produsă:

aceasta deoarece (1) nucleul procesului de învățare reflexivă este interogarea experienței cu întrebări de căutare și (2) putem identifica întrebările de căutare independent de conținutul reflecției.

Învățarea reflexivă nu este ceea ce i se întâmplă unui student, ci ceea ce face studentul cu ceea ce s-a întâmplat. Atunci când evaluăm reflecția, este important să nu evaluăm conținutul unei experiențe, ci mai degrabă să evaluăm ceea ce a făcut studentul cu conținutul (Bourner, 2003, p. 3).

Din perspectiva evaluării, această strategie permite instructorului să evalueze mai ușor activitatea studenților pe baza capacității de a gândi în mod reflexiv:

De fapt, odată ce a fost făcută distincția conținut/proces, devine atunci posibil să se specifice … un rezultat al învățării la nivelul capacității de gândire reflexivă. Rezultatul preconizat al învățării ar putea fi atunci formulat în termeni de „capacitatea de a gândi în mod reflexiv” sau, mai puțin abstract, „capacitatea de a capta lecțiile experienței” (Bourner, 2003, p. 5).

Bourner oferă un set de întrebări orientative din care se poate face această formă de evaluare, afirmând: „Atunci când evaluăm lucrările elevilor și depistăm dovezi ale utilizării acestor tipuri de întrebări, putem concluziona în mod rezonabil că elevul și-a dezvoltat capacitatea de gândire reflexivă. (p. 4).”

Întrebări ca instrumente pentru gândirea reflexivă (p. 4):

1. Ce s-a întâmplat care te-a surprins cel mai mult?
2. Ce tipare poți recunoaște în experiența ta?
3. Care a fost cea mai satisfăcătoare parte a ei? Și cea mai puțin satisfăcătoare parte a ei? Ce vă sugerează experiența despre valorile dumneavoastră?
4. Ce s-a întâmplat care v-a contrazis convingerile dumneavoastră anterioare? Ce s-a întâmplat care v-a confirmat convingerile anterioare?
5. Cum vă simțiți acum în legătură cu această experiență, în comparație cu ceea ce ați simțit la momentul respectiv?
6. Ce vă sugerează experiența în legătură cu punctele dumneavoastră forte?
7. Ce vă sugerează experiența în legătură cu punctele dumneavoastră slabe și oportunitățile de dezvoltare?

Cum altfel ați putea vedea acea experiență?

8. Ce ați învățat din acea experiență despre modul în care reacționați?
9. Ce alte opțiuni ați avut la momentul respectiv?
10. Există ceva despre experiență care v-a fost familiar?
11. Ce ați putea face diferit ca urmare a acelei experiențe și a reflecțiilor dumneavoastră asupra ei? La ce acțiuni vă conduc reflecțiile dumneavoastră?

Aceste întrebări pot fi consolidate într-un set de euristici care pot fi prezentate cursanților înainte de un exercițiu de învățare reflexivă, cum ar fi un forum de discuții sau o temă de scriere narativă.

În activitatea de evaluare reală, totuși, ar trebui să fim atenți dacă cursantul a răspuns efectiv la interogatoriul său intern în conformitate cu ceea ce se întreabă în întrebări. Cu alte cuvinte, ar trebui să urmărim prezența strategiilor de autoîntrebare în gândirea reflexivă, precum și răspunsurile efective la aceste întrebări.

Textul următor poate fi integrat într-o solicitare pe un forum de discuții pentru a stimula gândirea reflexivă.

Exemplu:

Înainte de a posta răspunsurile dvs. la întrebarea de discuție din această săptămână, gândiți-vă dacă postarea dvs. include oricare dintre următoarele:

• • Postarea dvs. arată modul în care experiența de învățare a schimbat modul în care gândiți despre subiect în comparație cu modul în care gândeați înainte?
  • Postarea dvs. arată modul în care ați fi putut aborda experiența de învățare în mod diferit, alte opțiuni pe care le-ați fi putut lua în considerare, sau alte oportunități care au apărut?
  • Postul dvs. arată ceva despre punctele dvs. forte, punctele slabe, ipoteze de dezvoltare, valori sau prejudecăți?
  • Postul dvs. identifică modele care v-au contrazis sau confirmat convingerile?

Implementare eficientă

În timp ce euristica gândirii reflexive poate fi ușor de înțeles ca parte a unei discuții sau a unui îndemn pentru o temă, cursanții trebuie să știe dinainte de implicarea lor în instruire că vor fi însărcinați cu o deliberare reflexivă cu privire la aceasta (fie pe parcurs, fie la sfârșitul instruirii). Cursanților trebuie să li se insufle prezența de spirit pentru a surprinde „momentele a-ha” pe măsură ce acestea apar, precum și timpul adecvat pentru a-și procesa gândurile într-o formă care să corespundă așteptărilor sarcinii.

Cele ce urmează sunt practici recomandate atunci când se proiectează o temă de învățare reflexivă:

1. Un set de euristici ale gândirii reflexive ar trebui să fie furnizat cursanților înainte de activitatea de învățare reflexivă, împreună cu o oportunitate de a discuta despre semnificația întrebărilor, dacă este necesar.
2. Ar trebui oferită o oportunitate pentru cursanți de a exersa evaluarea eșantioanelor de gândire reflexivă în raport cu cele patru niveluri de evaluare înainte de a se angaja în temele notate.

Studenții ar trebui să fie anunțați în avans când vor fi predate temele de învățare reflexivă și ce subiecte, subiecte sau experiențe ar trebui să fie punctul central al deliberării lor.

3. Nivelurile de evaluare și descrierile lor respective ar trebui să fie disponibile pentru cursanți ca punct de referință în timp ce aceștia își compun lucrările.
4. Profesorii ar trebui să ofere feedback cursanților cu privire la domeniile în care munca lor trebuie îmbunătățită și la modul în care această îmbunătățire ar putea fi obținută. În mod ideal, dacă este fezabil, un proiect finalizat al lucrării ar trebui să fie revizuit pentru feedback înainte de trimiterea finală. Acest lucru va asigura că, în cazul în care cursanții nu au fost clari cu privire la ceea ce înseamnă gândirea reflexivă sau la modul în care aceasta trebuie interpretată, ei pot beneficia de o oportunitate de a discuta și de a clarifica cu instructorul

O rubrică de gândire reflexivă

Rubrica următoare aplică nivelurile de gândire reflexivă într-o rubrică simplă, împreună cu criterii tipice de redactare.

.