Sigmund Freud (1856-1939)

Sigmund Freud a fost un neurolog de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. El este recunoscut pe scară largă ca fiind părintele psihologiei moderne și principalul dezvoltator al procesului de psihanaliză.

Viața timpurie

Sigmund Freud s-a născut în Freiberg, Moravia, în 1856, fiind cel mai mare dintre cei opt copii. Familia sa s-a mutat la Viena când Freud avea patru ani. A studiat la o școală pregătitoare din Leopoldstadt, unde a excelat la greacă, latină, istorie, matematică și științe. Superioritatea sa academică i-a adus intrarea la Universitatea din Viena la vârsta de șaptesprezece ani. După terminarea studiilor, a continuat să obțină diploma de medic și doctoratul în neurologie.

Freud s-a căsătorit cu Martha Bernays în 1886, iar cuplul a avut șase copii. Cel mai tânăr dintre copiii lui Freud, Anna Freud, a devenit un psiholog influent și un apărător fervent al teoriilor tatălui său.

Viața profesională

După ce a lucrat cu Joseph Breur la Spitalul General din Viena, Freud a călătorit la Paris pentru a studia hipnoza sub conducerea lui Jean-Martin Charcot. Când s-a întors la Viena în anul următor, Freud și-a deschis primul cabinet medical și a început să se specializeze în afecțiuni cerebrale și nervoase. Freud a stabilit în curând că hipnoza era o metodă ineficientă pentru a obține rezultatele pe care le dorea și a început să implementeze o formă de terapie prin vorbire cu pacienții săi. Această metodă a devenit recunoscută sub numele de „cură prin vorbire”, iar scopul era de a încuraja pacientul să intre în mintea inconștientă și să renunțe la energia și emoțiile reprimate în ea. Freud a numit această funcție reprimare și a considerat că această acțiune împiedica dezvoltarea funcționalității emoționale și fizice, pe care a denumit-o psihosomatică. Elementul de utilizare a terapiei prin vorbire a devenit în cele din urmă fundamentul psihanalizei.

Contribuție la psihologie

Freud s-a bazat foarte mult pe accentul pus de filosofi precum Nietzsche, Dostoievski și Kant. Teoriile lui Freud continuă să influențeze o mare parte din psihologia modernă, iar ideile sale rezonează, de asemenea, în filozofie, sociologie și științe politice, gânditori precum Jacques Lacan și Karl Marx inspirându-se puternic din teoriile freudiene. Accentul pus de Freud pe viața timpurie și pe dorința de a obține plăcere sunt poate cele mai semnificative contribuții ale sale la psihologie. Chiar și psihologii contemporani care dezavuează teoriile lui Freud se interesează adesea de viața timpurie a unui client și de relația dintre copil și părinte. Unele dintre cele mai semnificative teorii ale lui Freud includ:

• Dezvoltarea minții inconștiente și a celei conștiente. Freud a susținut că mintea este formată din mintea conștientă, care conține gândurile și credințele de care suntem conștienți. Mintea inconștientă, prin contrast, este un depozit de amintiri reprimate și dorințe neexprimate, iar problemele cu mintea inconștientă pot duce la probleme de comportament și de reglare emoțională.
• Modelul structural al personalității. Bazându-se pe teoria sa despre mintea inconștientă, Freud a dezvoltat conceptele de id, ego și superego. Egoul este personalitatea de zi cu zi pe care o prezentăm lumii, dar reprezintă doar o fracțiune din adevăratul sine al unei persoane. Superego-ul, în schimb, servește ca un fel de conștiință și internalizează normele morale, sociale și culturale. Id-ul este o structură primitivă, care caută plăcerea și care este prezentă la naștere. Ea constituie fundamentul personalității unei persoane, iar dorințele inconștiente ale id-ului pot explica comportamente aparent inexplicabile.
• Etapele dezvoltării psihosexuale. Aceste stadii, care includ stadiul oral, anal, genital, latent și falic, reprezintă diferite etape ale dezvoltării copilului în timpul cărora copilul are o sarcină psihologică majoră pe care trebuie să o îndeplinească. Sarcina principală a stadiului anal, de exemplu, este instruirea la toaletă. Eșecul de a finaliza în mod competent o sarcină majoră de dezvoltare poate duce la probleme psihologice ulterioare legate de acel stadiu. De exemplu, copiii care au probleme în timpul antrenamentului la toaletă pot deveni adulți cu reținere anală. Una dintre cele mai populare și mai larg dezbătute subteorii din cadrul stadiilor de dezvoltare psihosexuală este complexul Oedip. În timpul acestei provocări de dezvoltare, un fiu este atras în mod incestuos de mama sa și simte rivalitate față de tatăl său. El trebuie să rezolve această provocare prin identificarea cu tatăl său.
• Conceptul de mecanisme de apărare. Mecanismele de apărare ale lui Freud – care sunt încă o parte a psihologiei contemporane – sunt instrumente ale minții inconștiente care sunt concepute pentru a modifica realitatea pentru a evita durerea și suferința. Reprimarea, de exemplu, este tendința de a uita evenimentele tulburătoare, în timp ce proiecția este tendința de a proiecta propriile trăsături asupra altcuiva. Mecanismele de apărare ale lui Freud au fost dezvoltate și codificate în continuare de fiica sa, Anna Freud.
• Interpretarea viselor. Freud credea că visele pot fi interpretate pentru a culege informații importante despre psihologia și personalitatea unei persoane și credea că visele servesc frecvent ca dispozitive de împlinire a dorințelor.

Freud a jucat un rol seminal în cultura populară. Imaginile cu un pacient întins pe o canapea, de exemplu, sunt aluzii la Freud. Observația sa, „Uneori un trabuc este doar un trabuc” este încă folosită uneori pentru a indica faptul că nu orice acțiune are o semnificație psihologică profundă. În plus, lapsusurile freudiene apar atunci când o persoană spune ceea ce gândește sau își dorește mintea sa inconștientă. De exemplu, o femeie ar putea spune: „Îmi vreau fostul iubit mort”, când a vrut să spună: „Îmi vreau fostul iubit înapoi”.

Viața ulterioară și moștenirea

Freud a dezvoltat cancer în 1923 și a murit șaisprezece ani mai târziu. Ideile sale sunt dezbătute și astăzi, iar tehnicile și interpretările sale sunt acceptate pe scară largă ca bază a psihanalizei moderne. Sigmund Freud este considerat unul dintre cei mai influenți oameni din istoria psihologiei.

Cărți de Sigmund Freud

• Studii asupra isteriei (împreună cu Josef Breuer, 1895)
• Interpretarea viselor (1899)
• Psihopatologia vieții cotidiene (1901)
• Trei eseuri asupra teoriei sexualității (1905)
• Glumele și relația lor cu inconștientul (1905)
• Iluzia și visul în Gradiva lui Jensen (1907)
• Totem și tabu (1913)
• .
• Despre narcisism (1914)
• Introducere în psihanaliză (1917)
• Dincolo de principiul plăcerii (1920)
• Egoul și Id-ul (1923)

.

• Viitorul unei iluzii (1927)
• Civilizația și nemulțumirile sale (1930)
• Moise și monoteismul (1939)
• O schiță de psihoterapieAnalysis (1940)
• The Complete Letters of Sigmund Freud to Wilhelm Fliess (1986)
• The Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud (1999)

.