Această întrebare poate primi un răspuns satisfăcător doar dacă se oferă un context specific. De exemplu:
A: M-am despărțit de prietenul meu pentru că mă înșela.
B: How’dja know? = De unde ai știut? pentru că propoziția lui A este la trecut.C: Majoritatea americanilor dețin AK-47.
D: How d’you know? = De unde știi? pentru că propoziția lui C este la prezent.E: I’ll shoot my girlfriend if she cheats on me.
F: How d’d you know? = De unde ai ști? pentru că propoziția lui E este o condiție viitoare.
Observați că am schimbat formele contractate. Am făcut asta pentru că s-ar schimba pronunția propozițiilor în limba engleză vorbită. Asta nu înseamnă că s-ar schimba și forma scrisă. Nu toată lumea poate sau vrea sau se deranjează să ofere cititorilor o transcriere fonetică exactă a modului în care ar rosti astfel de propoziții.
O altă observație: Dialogul E-F este cel mai puțin probabil să folosească „ce-ai mai făcut”. Cred că cei mai mulți vorbitori nativi ar spune „How would you know?”. Știu că aș face-o.
Pronunțările ambigue sunt o problemă constantă în toate limbile. Ascultătorii și cititorii trebuie să le interpreteze cât de bine pot. Cu toate acestea, atunci când sunteți implicat în mod activ într-o conversație, puteți oricând să cereți vorbitorului să explice. Atunci când citești, trebuie să folosești indicii din fragmentul de discurs pe care îl citești pentru a desluși lucrurile. De obicei, nu este teribil de dificil, dar nu există nicio garanție că veți nimeri întotdeauna, în ciuda încrederii pe care o au atât de mulți scriitori că cititorii le pot citi întotdeauna gândurile.
.