| Stat | Data adoptării denumirii | Tipul de guvernare |
|---|---|---|
.
 Republica Islamică Afganistan |
7 decembrie 2004 | Republica prezidențială unitară |
 Republica Islamică Iran |
1 aprilie 1979 | Republica prezidențială unitară khomeinistă (de facto teocratică-republicană supusă unui lider suprem) |
 Republica Islamică a Mauritaniei |
12 iulie 1991 | Unitară semiprezidențială |
 Republica Islamică Pakistan |
23 martie 1956 | Republica constituțională parlamentară federală |
CurrentEdit
AfghanistanEdit
Afganistanul este o republică islamică formată din trei ramuri, executivă, legislativă și judecătorească. Națiunea este condusă de președintele Ashraf Ghani, avându-i ca vicepreședinți pe Amrullah Saleh și Sarwar Danish. Adunarea Națională este organul legislativ, un organism bicameral care are două camere, Camera Poporului și Camera Bătrânilor. Curtea Supremă este condusă de președintele Curții Supreme de Justiție, Said Yusuf Halem, fost ministru adjunct al justiției pentru afaceri juridice.
În ciuda denumirii islamice, constituția formată în 2004 este foarte asemănătoare cu Constituția Afganistanului din 1964, de pe vremea monarhiei.
IranEdit
La două luni după Revoluția islamică din 1979, noul guvern a organizat referendumul Republicii Islamice Iraniene la 10 și 11 Farvardin (30 și 31 martie) pentru a schimba dinastia Pahlavi într-o republică islamică. La 12 Farvardin (1 aprilie), s-a anunțat că 98,2% dintre alegătorii iranieni au dorit să înființeze republica islamică.
Înainte de referendum, unele grupuri politice au sugerat diverse nume pentru ideologia revoluției iraniene, cum ar fi Republica (fără islam) sau Republica Democratică. Ruhollah Khomeini, fondatorul Republicii Islamice a Iranului, a cerut oamenilor să voteze pentru numele Republica Islamică, nici un cuvânt în plus și nici un cuvânt în minus.
Potrivit constituției, Republica Islamică Iran este un sistem bazat pe următoarele credințe:
# Dumnezeul Unic (așa cum se afirmă în fraza „Nu există alt dumnezeu în afară de Dumnezeu”), suveranitatea Sa exclusivă și dreptul Său de a legifera, precum și necesitatea supunerii față de poruncile Sale;
- revelația divină și rolul său fundamental în stabilirea legilor;
- întoarcerea la Dumnezeu în Viața de Apoi și rolul constructiv al acestei credințe în cursul ascensiunii omului spre Dumnezeu;
- dreptatea lui Dumnezeu în creație și legislație;
- conducerea continuă și călăuzirea perpetuă, precum și rolul său fundamental în asigurarea procesului neîntrerupt al revoluției islamului;
- demnitatea și valoarea exaltată a omului, precum și libertatea sa asociată cu responsabilitatea în fața lui Dumnezeu; în care echitatea, dreptatea, independența politică, economică, socială și culturală și solidaritatea națională sunt asigurate prin recurgerea la:
- conducerea continuă a persoanelor sfinte, care posedă calificările necesare, exercitată pe baza Coranului și a Sunnei, asupra tuturor cărora să fie pace;
- științele și artele și cele mai avansate rezultate ale experienței umane, împreună cu efortul de a le avansa și mai mult;
- negarea tuturor formelor de opresiune, atât a impunerii cât și a supunerii la ea, și a dominației, atât a impunerii cât și a acceptării ei.
ComentariuEdit
Potrivit unui comentariu la constituție, la fel ca și înființarea sistemului republicii islamice se bazează pe convingerile oamenilor, și anume guvernarea dreptului, a justiției și a Coranului. Cu toate acestea, continuarea sa a durat cu aceleași principii și există un rol important pentru credințele poporului iranian. Mai mult, aceste convingeri au roluri complete și determinate în toate afacerile. Ele sunt considerate drept orientări pentru guvernanți și oameni de stat. Există un rol important pentru credințe, cum ar fi principiul unității lui Dumnezeu și credința în el. În ciuda acestui fapt, există și alte principii sunt la supunerea în fața lui Allah și a ordinului Său. Prin urmare, legislația este limitată la Allah, iar legile în măsura în care corespund legislației divine sunt valabile. Credința în revelația și profeția divină sunt esențiale pentru viziunea islamică asupra lumii și există două tipuri de justiție. Primul tip este legislativ (Tashri’i), iar celălalt tip este creativ (Takivini). Justiția creativă se bazează pe dreptate și egalitate. Justiția legislativă este respectată pentru a face legea divină în societatea islamică. În plus, baza școlii șii șiiți este în termeni de imamat sau conducere.
Potrivit principiului imamatului în șiiți, este indispensabil să se asculte de profetul lui Allah și de cei care posedă autoritate. Clerul șiit consideră că concepția termenului „cei posedați de autoritate” denotă asupra imamilor șiiți nevinovați. Atunci când imamul este absent, valy faghih este însărcinat cu conducerea societății. Cu alte cuvinte, liderii religioși își asumă responsabilitatea imamatului. Se pune mai mult accent pe demnitatea (karamat) și pe înalta valoare a oamenilor, care este alături de libertate și responsabilitate. Principiul demnității este o condiție necesară a republicii islamice în ceea ce privește existența, dar există multe sensuri pentru termenul de demnitate. Uneori se referă la generozitate, noblețe și onoare, dar islamul consideră că este vorba de două tipuri de demnitate pentru ființele umane, și anume demnitatea esențială sau înnăscută și demnitatea dobândită. Conform demnității înnăscute, ființa umană posedă dreptul de a trăi printre alte creaturi. Principiul este menționat și de Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948. Pe baza demnității dobândite, ființa umană este capabilă să treacă gradele de perfecțiune cu ajutorul actualității potențialităților și talentelor sale.
OpiniiEdit
Pentru prima dată, Ruhollah Khomeini s-a referit la termenii de republică islamică pentru poporul iranian. El consideră că poporul iranian își dorește un stat islamic care să fie o republică. Răspunzând la întrebarea unui jurnalist cu privire la ambiguitatea termenului de republică islamică, Khomeini a declarat că termenul de republică are același sens ca și alte utilizări, iar republica islamică a luat în considerare atât ideologia islamică, cât și alegerea poporului.
MauritaniaEdit
Republica Islamică a Mauritaniei este o țară din regiunea Maghreb din vestul Africii de Nord.
PakistanEdit
Pakistanul a fost prima țară care a adoptat adjectivul islamic pentru a-și modifica statutul de republică în cadrul constituției sale, de altfel laică, în 1956. În ciuda acestei definiții, țara nu a avut o religie de stat până în 1973, când a fost adoptată o nouă constituție, mai democratică și mai puțin laică. Pakistanul folosește denumirea islamică doar pe pașapoartele, vizele și monedele sale. Deși Republica Islamică este menționată în mod specific în constituția din 1973, toate documentele guvernamentale sunt întocmite sub numele de Guvernul Pakistanului. Constituția Pakistanului, partea a IX-a, articolul 227, stipulează următoarele: „Toate legile existente vor fi aduse în conformitate cu Injecțiile Islamului, așa cum sunt prevăzute în Coran și Sunnah,în această parte denumite Injecțiile Islamului, și nu se va promulga nicio lege care să fie în contradicție cu aceste Injecții”
.