Copilul dumneavoastră dă semne de stres, îngrijorare, lipsă de încredere în sine, frică sau alte simptome de anxietate? Ei bine, copilul dumneavoastră nu este singur. Cercetările indică faptul că 8,3 la sută dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani au o tulburare de anxietate care se clasifică în intervalul de afectare severă, vârsta medie de debut fiind cotată la șase ani. În SUA, tulburările de anxietate sunt cea mai frecventă boală mintală, afectând 40 de milioane de adulți cu vârsta de 18 ani și peste, sau 18,1% din populație în fiecare an.
Care sunt semnele de anxietate la copii & adolescenți?
Simptomele tulburărilor de anxietate arată diferit la copii și adolescenți decât la adulți. Copiii își manifestă adesea anxietatea sau îngrijorarea în mod comportamental. Unii copii pot prezenta probleme de somn și dureri de stomac, în timp ce alții pot prezenta furie frecventă sau accese de furie. Adolescenții pot fi irascibili sau pot evita contactul. Modul în care fiecare tânăr face față anxietății este diferit. Simptomele anxietății pot mima, de asemenea, probleme de atenție sau de învățare, deoarece copiii nu se pot concentra dacă sunt îngrijorați tot timpul.
Semnele emoționale și comportamentale ale anxietății
- Îngrijorare excesivă
- Dificultate în a adormi sau a rămâne adormit
- Coșmaruri frecvente
- Fatiga
- Dificultate în a se concentra
- Irritabilitate
- Extrem de sensibil
- Crizează ușor și frecvent
- Labilitate emoțională (sus și jos din punct de vedere emoțional)
- Irritabilitate sau furie
- Manifestări sau crize de furie îndelungate
- Lipsă de autocontrol
- .încredere în sine
- Temeritate
- Fobii
- Anxietate de separare
- Cerce în mod constant aprobare
- Ritualuri, compulsii, obsesii
- Tendințe perfecționiste
- Rigiditate
- Vorbire negativă sau tendința de a gândi la ce e mai rău
- Dificultăți de procesare senzorială
- Evitație sau dificultăți sociale
- Probleme de atenție sau de concentrare
- Găsește distras de gânduri îngrijorătoare
- Teama de a vorbi în public sau în fața străinilor
- Toleranță scăzută la frustrare
- Ștergerea frecventă a lucrărilor
- Nu predă lucrările școlare
- Anxietate la teste
- Evită experiențele noi
- Spune, „Nu” tot timpul
- Se îngrijorează în legătură cu lucruri din viitor
- Înșiruirea hiperverbală a grijilor (de ex.g., spune „De ce a făcut asta” la nesfârșit)
.
Semnele fizice ale anxietății
- Tensiune musculară
- Dificultate relaxare
- Dureri fizice
- Dureri de cap
- Dureri de stomac
- Față roșie în situații sociale
- Aurticarie sau afecțiuni ale pielii (inexplicabile)
- Pierderea părului (inexplicabilă)
- Transpirație excesivă
- Reținerea vezicii urinare sau a intestinelor
- Urinare frecventă
- Comportament hiperactiv
- Probleme de somn
Ce cauzează anxietatea la copii & adolescenți?
Sursele anxietății în copilărie includ, dar nu se limitează la predispoziții genetice, factori de stres situaționali, probleme de mediu și afecțiuni comorbide, cum ar fi autismul, ADHD, tulburări de procesare senzorială, tulburări de învățare și probleme medicale. Astfel, un istoric familial de anxietate poate face, copilul dumneavoastră mai probabil să fie diagnosticat cu anxietate, fie din cauza moștenirii genetice sau a expunerii la comportamente familiale de gestionare a stresului. Deoarece părinții dau exemplul de gestionare a stresului, practicarea îngrijirii de sine este importantă pentru copilul dumneavoastră.
Nivelurile ridicate de presiune academică și socială asupra copiilor și adolescenților contribuie, de asemenea, la anxietate. Mai mult, dispoziția sau perspectivele copilului sau adolescentului dumneavoastră pot crește susceptibilitatea la stresul care crește anxietatea. Cu alte cuvinte, un copil cu jumătatea goală a paharului va fi mai predispus la îngrijorare și gândire negativă. Nu există un standard universal pentru cum să oprim anxietatea, dar avem terapii naturale și clinice bune care reduc simptomele.
Care este diferența dintre anxietate & și stres?
Stresul este un răspuns normal și natural la provocări sau frustrări. Cu toate acestea, anxietatea interferează cu funcționarea noastră zilnică, deoarece sentimentele de anxietate sau simptomele comportamentale sunt disproporționate față de îngrijorarea sau problema reală sau imaginară. Deoarece anxietatea persistă, copiii sau adolescenții (și adulții!) experimentează adesea gânduri în buclă sau învârtite.
Când devine anxietatea o tulburare?
Profesioniștii clasifică anxietatea persistentă (de obicei 6 sau mai multe luni) care interferează cu funcționarea zilnică a unei persoane (performanță școlară, viață de familie, funcționare socială etc.) ca fiind o tulburare. În cadrul acestei clasificări, mai multe tulburări, care variază în funcție de simptomul primar, sunt clasificate ca fiind o tulburare de anxietate, ceea ce înseamnă că nu există un singur test de tulburare de anxietate. Adesea, simptomele depresiei și ale anxietății arată similar sau anxietatea persistentă poate duce la depresie, motiv pentru care părinții ar trebui să caute sprijin profesional.
Ce este tulburarea de anxietate generalizată (GAD)?
GAD, cea mai frecventă tulburare de anxietate, se caracterizează prin îngrijorare persistentă și excesivă cu privire la o serie de lucruri diferite. Îngrijorarea pare disproporționată față de eveniment, indivizii așteptându-se de obicei la ce este mai rău fără niciun motiv aparent.
Majoritatea persoanelor cu anxietate își fac griji în legătură cu mai multe lucruri (lucrări școlare, prieteni, experiențe) și prezintă semne fizice de anxietate (tensiune musculară, probleme de somn, probleme de stomac). În ciuda faptului că recunosc că îngrijorarea lor nu are sens, copiii și adolescenții cu GAD se simt incapabili să își controleze îngrijorarea.
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)?
Un diagnostic de TOC încorporează gânduri și temeri nerezonabile (obsesii) care duc la comportamente compulsive. Indivizii se angajează în comportamente compulsive încercând să pună capăt obsesiilor, să diminueze suferința sau să împiedice lucrurile rele să se întâmple.
Preocupările legate de germeni și contaminare, fixațiile de curățenie, supra-observațiile religioase (Scrupulozitatea), impulsurile agresive sau sexuale și obsesiile de simetrie sau de organizare sunt frecvente. Compulsiile comune includ verificarea, spălarea/curățarea și aranjarea. Dacă nu este tratat, TOC poate fi cronic și poate implica multiple obsesii și compulsii, interferând în cele din urmă cu munca școlară, familia sau activitățile sociale. Debutul tipic al TOC are loc între 8 și 12 ani. În ciuda faptului că TOC este adesea rezistent la tratament, intervenția timpurie este esențială pentru a sparge tiparul comportamental. Așadar, atunci când observați comportamente obsesiv-compulsive la copilul dumneavoastră, nu așteptați să căutați ajutor de la un psihoterapeut specializat în tratamentul TOC.
Ce sunt fobiile?
O fobie este o reacție de frică excesivă și irațională, adesea însoțită de anxietate sau panică la întâlnirea cu sursa de frică, care este adesea legată de locuri, acțiuni, situații sau obiecte specifice (de exemplu, poduri, câini). O traumă anterioară sau o experiență înspăimântătoare poate determina apariția unei fobii. În timp ce persoanele cu fobii recunosc iraționalitatea fricii lor, ele nu o pot controla, ceea ce duce la comportamente de evitare extremă.
Ce este un atac de panică?
Un atac de panică, numit uneori atac de anxietate, care face parte din tulburarea de panică, este un val brusc de anxietate și frică copleșitoare însoțit de cel puțin unul dintre următoarele simptome fizice: greață, palpitații, bătăi puternice ale inimii, accelerarea ritmului cardiac, transpirație, furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor, tremur sau tremurături, sau senzații de lipsă de aer sau dificultăți de respirație. Deși sunt de obicei scurte, cu o durată de câteva minute, acestea pot apărea în orice moment al zilei sau al nopții, cu o frecvență mare sau mică. Experimentarea unui factor de stres major în viață (probleme școlare, divorțul părinților, hărțuire, mutare etc.) sau existența unei afecțiuni comorbide (depresie, GAD etc.) face ca acestea să fie mai probabilă apariția lor. Cercetările notează că depresia și anxietatea sunt comorbide, deoarece sentimentul că nu au control asupra vieții lor poate duce la senzația că nu au nicio cale de atac, astfel încât poate apărea depresia. În plus, femeile experimentează atacuri de panică de două ori mai des decât bărbații. Copiii și adolescenții care își fac griji că vor avea un alt episod își pot schimba comportamentul pentru a evita un atac de panică, deci căutați comportamentele de evitare.
Ce este tulburarea de anxietate de separare?
Temerea de a se despărți de un părinte, tipică la copiii cu vârste cuprinse între unu și trei ani, este o parte naturală a copilăriei timpurii. Cu toate acestea, tulburarea de anxietate de separare apare la copiii mai mari, al căror răspuns emoțional la absența unui membru al familiei sau a îngrijitorului duce la un stres incontrolabil și la incapacitatea de a-și recăpăta controlul, împreună cu o anxietate excesivă departe de casă. Copiii cu Anxietate de separare se îngrijorează că părinții lor le vor face rău, ceea ce poate duce la refuzul școlii, rezistență la activități sau la ritualuri de culcare în familie pentru a menține apropierea. Pentru cei cu probleme de separare la ora de culcare, comportamentele obsesiv-compulsive pot însoți adesea ritualurile de culcare. O tulburare frecventă care afectează patru la sută dintre copii, este, de asemenea, o caracteristică comună a PANS/PANDAS.
Ce este tulburarea de anxietate socială?
Anxietatea socială este mai mult decât timiditate. Anxietatea socială este teama de a fi judecat și evaluat negativ de către alte persoane, creând sentimente de inadecvare, inferioritate, jenă, umilință și depresie care duc la evitare. Anxietatea socială generalizată îi face pe oameni să fie anxioși, nervoși și inconfortabili în aproape toate situațiile sociale. Copiii mici pot face crize de furie sau pot plânge atunci când sunt la întâlniri de joacă sau în situații sociale. Adolescenții pot evita interacțiunile sociale sau pot vorbi foarte puțin atunci când se află în grupuri sau cu persoane necunoscute.
Ce este mutismul selectiv?
Mutismul selectiv este o versiune mai extremă a tulburării de anxietate socială. O tulburare de anxietate complexă a copilăriei, copiii nu pot vorbi sau comunica eficient în anumite contexte sociale, cum ar fi școala sau în public, dar sunt capabili să vorbească și să comunice în contexte în care se simt confortabil, în siguranță și relaxați (cum ar fi acasă).
Ce este tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)?
Turba de stres posttraumatic (PTSD) este o tulburare caracterizată prin dificultatea de a se recupera după ce au trăit sau au fost martorii unui eveniment terifiant. Evenimentul traumatic care provoacă PTSD poate fi mare sau mic. Cercetătorii extind acum definiția traumei dincolo de război, experiența unui dezastru natural sau abuz, pentru a include experiențe medicale, doliu și o varietate de alte experiențe.
Dacă nu sunt abordate, simptomele PTSD pot dura săptămâni, ani sau o viață întreagă. Tulburarea afectează modul în care funcționează creierul și corpul. Simptomele pot include coșmaruri sau amintiri nedorite ale traumei, evitarea situațiilor care aduc amintiri ale traumei, reacții accentuate, atenție scăzută sau funcționare cognitivă, probleme de comportament, probleme de procesare senzorială, durere fizică, anxietate sau dispoziție depresivă. Copiii și adulții se pot confrunta cu PTSD.
În timp ce unele persoane cu PTSD se confruntă cu niveluri extrem de ridicate de suferință care le determină să se lupte cu viața de zi cu zi și cu relațiile, altele învață să facă față unor niveluri ridicate de anxietate. Deoarece multe lucruri pot declanșa anxietatea în mod subconștient, depășirea traumei devine dificilă.
Cum să controlați anxietatea la copii & Adolescenți
Chiar și cu rate crescute de anxietate la copii și adolescenți, ajutorul pentru anxietate prin forme de terapie clinică tratamentele anxietății ajută adesea copiii înainte de a începe vreodată un curs de terapie cu medicamente pentru anxietate. Deși pastilele de anxietate pot ajuta temporar la ameliorarea anxietății, acestea nu abordează de obicei cauza principală, precum și consolidează negativ comportamentele de evitare în loc să învețe cum să facă față stresului și sentimentelor inconfortabile.
Lucrând prin ceea ce cauzează sentimentele de anxietate și cum să le gestioneze cu un terapeut este mai eficient decât medicamentele. În plus, medicația cu siguranță nu este cea mai bună pentru copiii mici și este prea des recomandată înainte de a fi încercate terapiile clinice și naturale. În plus, mai multe remedii naturale eficiente pentru anxietate sunt: schimbări în dietă (antiinflamatoare), exerciții fizice, îmbunătățirea somnului, homeopatie, suplimente și colaborarea cu un medic naturist pentru a examina deficiențele nutritive și problemele genetice, precum și iritanții sistemului.
Pentru a preveni ca anxietatea să devină o afecțiune clinică, părinții pot învăța cum să facă față anxietății prin recunoașterea semnelor sale emoționale și comportamentale timpurii. Copiii și părinții beneficiază de psihoterapie și coaching pentru părinți, în special de terapia cognitiv-comportamentală (CBT), dovedită eficientă în cazul anxietății. Practicienii CBT consideră că percepțiile indivizilor despre o situație sunt strâns legate de reacția lor și lucrează prin aceste percepții greșite pentru a aduce ușurare. Ajutându-i pe copii și adolescenți să își abordeze percepțiile greșite și gândirea negativă pot atenua efectul anxietății, precum și să le ofere instrumente pe tot parcursul vieții pentru a gestiona stresul.
Tipuri de terapii clinice care tratează anxietatea
- Psihoterapie
- CBT
- DBT
- Hipnoză
- Terapie somatică
- Terapie somatică
- Meditație
- Terapie prin joc și arte expresive
- EFT/Tapping
- Neurofeedback
- BiofeedbackBRT/PEMF
.
În calitate de părinte, este posibil să vă simțiți copleșit și îngrijorat de anxietatea copilului dumneavoastră, dar există tratamente clinice eficiente. Sprijinirea copilului sau adolescentului dvs. în schimbarea modului în care privesc și gestionează stresul cu ajutorul unui profesionist licențiat în domeniul sănătății mintale este locul de unde ar trebui să începeți.
Pentru a face o programare cu Dr. Roseann sau cu unul dintre clinicienii noștri 203.438.4848 sau trimiteți un e-mail la [email protected].
Dr. Roseann este un psiholog care lucrează cu copii, adulți și familii din toate colțurile SUA, sprijinindu-i cu terapii holistice și bazate pe cercetare, care sunt îmbinate cu neuroștiința. Dr. Roseann este un practician certificat de Neurofeedback (BCN), un furnizor certificat de sănătate mintală în medicină integrativă (CMHIMP) și este membru al consiliului de administrație al Northeast Region Biofeedback Society (NRBS) și al Epidemic Answers. De asemenea, este membră a Asociației Americane de Psihologie (APA), a Asociației Naționale a Psihologilor Școlari (NASP), a Asociației de Consiliere din Connecticut (CCA), a Fundației Internaționale OCD (IOCDF), a Societății Internaționale pentru Neurofeedback și Cercetare (ISNR) și a Asociației de Psihofiziologie Aplicată și Biofeedback (AAPB).
.