AnatomyEdit
Rabdomioliza de efort rezultă din deteriorarea proteinelor intercelulare din interiorul sarcolemmei. Miozina și actina se descompun în sarcomeri atunci când ATP nu mai este disponibil din cauza lezării reticulului sarcoplasmatic. Deteriorarea sarcolemei și a reticulului sarcoplasmatic în urma unui traumatism direct sau a producerii unei forțe mari determină un aflux mare de calciu în fibrele musculare, crescând permeabilitatea la calciu. Ionii de calciu se acumulează în mitocondrii, afectând respirația celulară. Mitocondriile sunt incapabile să producă suficient ATP pentru a alimenta corect celula. Reducerea producției de ATP afectează capacitatea celulelor de a extrage calciu din celula musculară.
Dezechilibrul ionilor determină activarea enzimelor dependente de calciu, care descompun și mai mult proteinele musculare. O concentrație ridicată de calciu activează celulele musculare, determinând mușchiul să se contracte, inhibând în același timp capacitatea acestuia de a se relaxa.
Creșterea contracției musculare susținute duce la epuizarea oxigenului și a ATP în cazul unei expuneri prelungite la calciu. Pompa membranară a celulei musculare poate fi deteriorată, permițând ca mioglobina sub formă liberă să se scurgă în sânge.
FiziologieEdit
Rhabdomioliza face ca miozina și actina să degenereze în proteine mai mici care se deplasează în sistemul circulator. Organismul reacționează prin creșterea umflăturii intracelulare la nivelul țesutului lezat pentru a trimite celule reparatoare în zona respectivă. Acest lucru permite ca creatin-kinaza și mioglobina să fie evacuate din țesut, unde călătoresc în sânge până ajung la rinichi. În plus față de proteinele eliberate, cantități mari de ioni, cum ar fi potasiul intracelular, sodiul și clorura, ajung în sistemul circulator. Ionul de potasiu intracelular are efecte dăunătoare asupra capacității inimii de a genera potențiale de acțiune, ceea ce duce la aritmii cardiace. În consecință, acest lucru poate afecta perfuzia periferică și centrală care, la rândul ei, poate afecta toate sistemele majore de organe din corp.
Când proteina ajunge la rinichi, aceasta provoacă o presiune asupra structurilor anatomice reducând eficiența sa ca filtru pentru organism. Proteina acționează ca un baraj, deoarece se formează în agregate strânse atunci când intră în tubulii renali. În plus, calciul intracelular crescut are mai mult timp să se lege din cauza blocajului, permițând formarea calculilor renali. Ca urmare, acest lucru face ca producția de urină să scadă, permițând acidului uric să se acumuleze în interiorul organului. Concentrația crescută de acid permite ca fierul din proteina agregată să fie eliberat în țesutul renal din jur. Apoi, fierul desface legăturile moleculare ale țesutului înconjurător, ceea ce va duce în cele din urmă la insuficiență renală dacă deteriorarea țesutului este prea mare.
Considerații mecaniceEdit
Degenerarea musculară din rabdomioliză distruge filamentele de miozină și actină din țesutul afectat. Acest lucru inițiază reacția naturală a organismului de a crește perfuzia în zonă, permițând un aflux de celule specializate pentru a repara leziunea. Cu toate acestea, umflarea crește presiunea intracelulară dincolo de limitele normale. Pe măsură ce presiunea crește în țesutul muscular, țesutul înconjurător este zdrobit de țesutul subiacent și de os. Acest lucru este cunoscut sub numele de sindromul de compartiment care duce la o moarte mai mare a țesutului muscular din jurul leziunii. Pe măsură ce mușchiul moare, acest lucru va determina ca durerea să radieze din zona afectată în țesutul compartimentat. O pierdere a amplitudinii de mișcare din cauza umflăturii va fi, de asemenea, observată la nivelul membrului afectat. Împreună cu o slăbiciune a forței musculare asociată cu mușchii implicați din cauza pierderii interacțiunii filamentelor.
Deshidratarea este un factor de risc comun pentru rabdomioliza de efort, deoarece determină o reducere a volumului plasmatic în timpul efortului. Acest lucru duce la o reducere a fluxului sanguin prin sistemul vascular care inhibă constricția vaselor de sânge
>.