Psihoză vs. Schizofrenie: înțelegerea diferenței dintre cele 2
Care este diferența dintre psihoză și schizofrenie?
Pe scurt, psihoza este un simptom, în timp ce schizofrenia este un diagnostic de boală. Pacienții diagnosticați cu schizofrenie pot avea simptome de psihoză, dar nu toți cei care au psihoză vor fi diagnosticați cu schizofrenie.
În psihiatrie, psihoza se referă la o stare în care un individ experimentează senzații false. Acestea includ halucinații (senzații auditive, vizuale și tactile ale unor lucruri care nu sunt reale și senzații că se întâmplă ceva ciudat). Halucinațiile nu corespund niciunui stimul extern real, ci există în mintea individului. Psihoza poate însoți multe boli mintale diferite, inclusiv: schizofrenia, tulburarea schizoafectivă și tulburarea bipolară. Dar, psihoza singură nu este suficientă pentru a stabili un diagnostic de boală mintală precum schizofrenia, deoarece este doar unul dintre semne/simptome. De obicei, un pacient va trebui să fie internat într-un spital și va fi nevoie de o revizuire extinsă a istoricului medical și familial, precum și de alte studii, pentru a pune un diagnostic.
Ce este schizofrenia?
Schizofrenia este o tulburare mintală severă în care un pacient experimentează un set de halucinații vizuale și/sau auditive, însoțite de o serie de modele de comportament antisocial. Acestea din urmă includ o îngrijire deficitară, mișcări involuntare, modele de vorbire incomprehensibile și incapacitatea de a înțelege vorbirea. În unele cazuri, schizofrenia poate duce la catatonie, o stare în care pacientul pierde orice legătură cu lumea exterioară și rămâne în poziție fetală pentru perioade lungi de timp.
Alte simptome ale schizofreniei includ iluzii de persecuție (convingeri false că cineva „urmărește” sau „vrea să prindă” un pacient) și iluzii de grandoare (convingerea falsă că un pacient este un individ foarte puternic sau „un rege al lumii”).
Schizofrenia este una dintre puținele boli mintale care sunt organice, adică creierul este afectat fizic; ventriculii săi au, de obicei, o formă neregulată și există adesea o activitate neuronală mai scăzută în zonele creierului responsabile de cunoaștere și limbaj.
Există, de asemenea, diferite tipuri de schizofrenie:
- Turbi schizoafective: Include simptome atât ale schizofreniei, cât și ale unei tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară
- Turbi schizofreniforme: Include simptome de schizofrenie, dar simptomele durează mai puțin timp, între 1 și 6 luni.
Ce este psihoza?
Psihoza este de obicei episodică. Aproape oricine poate avea episoade psihotice din când în când din cauza, de exemplu, a oboselii extreme sau a stresului. Cu toate acestea, dacă episoadele psihotice sunt persistente sau dacă se succed sau sunt consecvente în conținutul lor (de exemplu, dacă o persoană aude aceleași voci care îi dau ordine în cap), atunci poate exista riscul ca persoana afectată să se confrunte cu manifestări de schizofrenie sau cu tulburări considerate precursori ai schizofreniei.
O altă diferență între psihoză și schizofrenie este că psihoza poate fi un simptom o altă tulburare, diferită (ceva care nu este schizofrenie). Psihiatria este o disciplină notoriu de imprecisă și un pacient poate primi diagnostice diferite de la medici diferiți. Deoarece psihoza poate însoți o serie de alte tulburări mintale, nu se poate presupune că este un semn de schizofrenie. În schimb, colaborați cu echipele de asistență medicală pentru a investiga cu atenție simptomele și, de asemenea, istoricul medical și familial, până când apare o imagine mai clară.
Ce sunt tulburările psihotice?
Turburările psihotice sunt un grup de boli grave care afectează mintea. Acestea îngreunează capacitatea cuiva de a gândi clar, de a judeca bine, de a reacționa emoțional, de a comunica eficient, de a înțelege realitatea și de a se comporta în mod corespunzător. Atunci când simptomele sunt severe, persoanele cu tulburări psihotice au probleme în a rămâne în contact cu realitatea și, adesea, sunt incapabile să facă față vieții de zi cu zi. Dar chiar și tulburările psihotice severe pot fi, de obicei, tratate.
Psihoză indusă de droguri sau tulburare psihotică indusă de droguri? sau psihoză indusă de metamfetamină?
În unele cazuri, psihoza însoțește consumul de droguri sau alcool, în timpul sau după ce un individ le ia. Efectele halucinogenelor și ale LSD sunt sinonime cu simptomele psihozei, însă atunci când efectul drogului trece, dispar și simptomele asociate cu psihoza. Alte tipuri de droguri, droguri care creează dependență fizică, cum ar fi amfetamina, metamfetamina (meth) și cocaina, pot provoca un efect psihotic chiar și după ce efectele generale ale drogului au dispărut de mult timp.
Exemple de simptome psihotice
Halucinații – A vedea, a auzi sau a simți lucruri care nu există. De exemplu, cineva ar putea să vadă lucruri care nu sunt acolo, să audă voci, să simtă mirosuri, să aibă un gust „ciudat” în gură sau să simtă senzații pe piele chiar dacă nimic nu îi atinge corpul.
Deluzii – Credințe false care nu dispar nici după ce s-a demonstrat că sunt false. De exemplu, o persoană poate fi sigură că mâncarea sa este otrăvită, chiar dacă s-a demonstrat că mâncarea este bună.
Alte simptome posibile ale bolilor psihotice includ:
- Discurs dezorganizat sau incoerent
- Gândire confuză
- Comportament ciudat, posibil periculos
- Mișcări leneșe sau neobișnuite
- Pierderea interesului pentru igiena personală
- Pierderea interesului pentru activități
- Probleme la școală sau la serviciu și în relații
- Răceală, manieră detașată cu incapacitatea de a exprima emoțiile
- Schimbări de dispoziție sau alte simptome ale dispoziției, cum ar fi depresia sau mania
Desigur, simptomele psihozei pot varia și indivizii nu vor avea întotdeauna aceleași simptome. Simptomele la un individ se pot, de asemenea, schimba în timp.
Poate psihoza să apară și să dispară?
Nu. Dar cu cât începeți mai repede tratamentul și cu cât îl mențineți mai mult timp, cu atât mai bine. Tratamentul ajută la prevenirea simptomelor și, în timp ce simptomele sunt sub control, echipele de tratament și membrii familiei pot lucra cu pacientul/persoana iubită pentru a-l ajuta să învețe cum să trăiască o viață echilibrată cu boala sa. Îngrijitorii familiei ar trebui, de asemenea, să caute ajutor și formare pentru ei înșiși – astfel încât să poată sprijini mai bine pacientul, să înțeleagă afecțiunea în cauză și să mențină autoîngrijirea.
Dacă cineva dorește să adauge ceva la acest subiect și să ne contacteze pentru a afla mai multe informații, nu ezitați să completați formularul de mai jos. Ne-ar plăcea să auzim perspectivele familiilor, pacienților și furnizorilor
.