De vreme ce am venit cu toții în aceste părți ale Americii cu unul și același scop și scop, și anume, de a promova Împărăția Domnului nostru Isus Hristos și de a ne bucura de libertățile Evangheliei în puritate și pace; și întrucât în așezarea noastră (printr-o înțeleaptă providență a lui Dumnezeu) suntem mai mult împrăștiați pe coastele mării și pe râuri decât s-a intenționat la început, astfel încât nu putem, conform dorinței noastre, să comunicăm cu comoditate într-o singură guvernare și jurisdicție; și întrucât trăim înconjurați de oameni de mai multe națiuni și limbi străine, care se pot dovedi mai târziu dăunătoare pentru noi sau pentru posteritatea noastră. Și întrucât băștinașii au comis în trecut diverse insolențe și jigniri asupra mai multor plantații ale englezilor și, în ultima vreme, s-au combinat împotriva noastră; și având în vedere că, din cauza acelor distrageri triste din Anglia de care au auzit și de care știu că sunt împiedicați să caute sfaturi în mod umil sau să culeagă acele fructe confortabile ale protecției, la care ne-am putea aștepta în alte momente. Prin urmare, considerăm că este de datoria noastră cea mai mare, fără întârziere, să încheiem o conlucrare prezentă între noi, pentru ajutor reciproc și putere în toate preocupările noastre viitoare: Pentru ca, la fel ca în ceea ce privește națiunea și religia, la fel și în alte privințe, să fim și să continuăm să fim una, în conformitate cu conținutul și adevăratul sens al articolelor următoare: Prin urmare, părțile sau jurisdicțiile numite mai sus au convenit pe deplin și au încheiat între ele, iar acestea, în comun și separat, convin și încheie prin prezentul document că toate vor fi și de acum înainte vor fi denumite Coloniile Unite ale Noii Anglii.
2. Respectivele Colonii Unite, pentru ele însele și pentru posteritățile lor, încheie prin prezenta, împreună și separat, o alianță fermă și perpetuă de prietenie și prietenie pentru ofensă și apărare, sfat și ajutor reciproc în toate ocaziile juste, atât pentru păstrarea și propagarea adevărului și libertăților Evangheliei, cât și pentru propria lor siguranță și bunăstare reciprocă.
3. Se convine, de asemenea, că plantațiile care în prezent sunt sau vor fi stabilite în limitele statului Massachusetts vor fi pentru totdeauna sub Massachusetts și vor avea o jurisdicție specială între ele în toate cazurile ca un corp întreg, iar Plymouth, Connecticut și New Haven vor avea fiecare dintre ele o jurisdicție și un guvern la fel de speciale în limitele lor; și în ceea ce privește plantațiile care sunt deja stabilite sau care vor fi ridicate sau se vor stabili în limitele lor, respectiv; cu condiția ca nici o altă jurisdicție să nu fie preluată ca șef sau membru distinct al acestei Confederații și nici o altă plantație sau jurisdicție care există în prezent și care nu se află deja în combinație sau sub jurisdicția oricăreia dintre aceste Confederații nu va fi primită de niciuna dintre ele; nici două dintre Confederații nu se vor uni într-o jurisdicție fără consimțământul celorlalți, consimțământ care va fi interpretat așa cum este exprimat în cel de-al șaselea articol care urmează.
4. Se convine de către acești confederați că sarcina tuturor războaielor drepte, fie că sunt ofensive sau defensive, asupra oricărei părți sau membru al acestei Confederații, oricare ar fi ea, va fi suportată, atât în oameni, cât și în provizii și toate celelalte cheltuieli, de către toate părțile acestei Confederații, în proporții diferite, în funcție de capacitatea lor diferită, în modul următor, și anume, comisarii pentru fiecare jurisdicție, din când în când, după cum va fi cazul, vor aduce o evidență și un număr real al tuturor bărbaților lor din fiecare plantație sau care aparțin sau se află sub jurisdicțiile lor, indiferent de calitatea sau starea lor, de la șaisprezece ani până la treizeci de ani, care sunt locuitori acolo. Și că, în funcție de diferitele numere care se vor găsi din când în când în fiecare jurisdicție, pe baza unei evidențe adevărate și corecte, serviciul bărbaților și toate cheltuielile de război vor fi suportate prin sondaj: fiecare jurisdicție sau plantație fiind lăsată să își urmeze propriul curs și obicei de a se clasifica pe sine și pe oameni în funcție de diferitele lor proprietăți, respectând în mod corespunzător calitățile lor și scutirile dintre ei, deși Confederația nu ia în considerare un astfel de privilegiu: și că, în funcție de sarcina lor diferită din fiecare jurisdicție și plantație, întregul avantaj al războiului (dacă Dumnezeu va binecuvânta eforturile lor), fie că este vorba de terenuri, bunuri sau persoane, va fi împărțit în mod proporțional între Confederații menționați.
5. De asemenea, se convine că, în cazul în care oricare dintre aceste Jurisdicții sau orice Plantație sub sau în combinație cu ele, va fi invadată de orice inamic, oricare ar fi el, la notificarea și cererea oricăror trei magistrați din acea Jurisdicție astfel invadată, restul Confederaților, fără nici o altă întâlnire sau expunere, vor trimite imediat ajutor Confederației în pericol, dar în proporții diferite; și anume, Massachusetts o sută de oameni suficient de bine înarmați și dotați pentru un astfel de serviciu și o astfel de călătorie, iar fiecare dintre ceilalți, patruzeci și cinci de oameni înarmați și dotați astfel, sau un număr mai mic, dacă este necesar, în conformitate cu această proporție. Dar dacă astfel de confederați aflați în pericol pot fi aprovizionați de către următorii lor confederați, fără a depăși numărul convenit prin prezenta, ei pot cere ajutor acolo și nu pot căuta mai mult deocamdată: sarcina să fie suportată așa cum este exprimată în acest articol; iar la întoarcere să fie aprovizionați și aprovizionați cu praf de pușcă și gloanțe pentru călătoria lor (dacă este nevoie) de către acea jurisdicție care i-a angajat sau a trimis după ei; dar niciuna dintre jurisdicții să nu depășească aceste numere până când, în urma unei reuniuni a comisarilor pentru această confederație, un ajutor mai mare nu va părea necesar. Și această proporție va continua până când, după ce se va lua cunoștință de un număr mai mare de membri în fiecare jurisdicție, care va fi adus la următoarea reuniune, se va dispune o altă proporție. Dar în orice astfel de caz de trimitere de oameni pentru ajutor prezent, fie înainte sau după un astfel de ordin sau modificare, se convine ca la reuniunea comisarilor pentru această Confederație, cauza unui astfel de război sau invazie să fie analizată în mod corespunzător; și dacă se va dovedi că vina aparține părților invadate, atunci acea jurisdicție sau plantație va da o satisfacție echitabilă, atât invadatorilor pe care i-a rănit, cât și celor pe care i-a rănit, și va suporta ea însăși toate costurile războiului, fără a cere nici o indemnizație din partea celorlalți confederați în acest sens. În plus, în cazul în care o jurisdicție vede că se apropie un pericol de invazie și că există timp pentru o reuniune, în acest caz, trei magistrați ai jurisdicției pot convoca o reuniune într-un loc convenabil pe care îl vor considera potrivit, pentru a analiza și a lua măsuri împotriva pericolului amenințător; cu condiția ca, atunci când se vor reuni, să se poată muta în orice loc doresc; numai că, atâta timp cât oricare dintre acești patru confederați nu au decât trei magistrați în jurisdicția lor, cererile sau convocările lor de la oricare doi dintre ei vor fi considerate ca având aceeași forță ca și cele trei menționate în ambele clauze ale acestui articol, până la creșterea numărului de magistrați de acolo.
6. Se convine, de asemenea, că, pentru administrarea și încheierea tuturor scărilor și cu privire la întreaga Confederație, doi comisari vor fi aleși de către și din fiecare dintre aceste patru jurisdicții: și anume, doi pentru Massachusetts, doi pentru Plymouth, doi pentru Connecticut și doi pentru New Haven, fiind toți în comuniune bisericească cu noi, care vor aduce putere deplină de la diferitele lor Curți Generale respectiv pentru a auzi, examina, cântări și determina toate afacerile războiului nostru, sau ale păcii, ligi, ajutoare, taxe, și numărul de oameni pentru război, împărțirea prăzii și a tot ceea ce este obținut prin cucerire, primirea mai multor confederați pentru plantații în combinație cu oricare dintre confederați, și toate lucrurile de aceeași natură, care sunt concomitentele sau consecințele unei astfel de confederații pentru prietenie, ofensă și apărare: să nu se amestece în guvernarea nici uneia dintre jurisdicții, care, prin cel de-al treilea articol, este păstrată în întregime pentru ele însele. Dar dacă acești opt comisari, atunci când se vor reuni, nu vor fi cu toții de acord, totuși s-a ajuns la concluzia că oricare șase dintre cei opt comisari care sunt de acord vor avea puterea de a soluționa și de a decide cu privire la chestiunea în cauză. Dar dacă șase nu sunt de acord, atunci aceste propuneri, împreună cu motivele lor, în măsura în care au fost dezbătute, vor fi trimise și înaintate celor patru Curți Generale, și anume Massachusetts, Plymouth, Connecticut și New Haven; și dacă la toate aceste Curți Generale se va ajunge la o concluzie cu privire la această chestiune, atunci aceasta va fi urmărită de către Confederați și toți membrii lor. De asemenea, s-a convenit ca acești opt comisari să se reunească o dată pe an, pe lângă reuniunile extraordinare (conform celui de-al cincilea articol), pentru a examina, trata și încheia toate afacerile aparținând acestei Confederații, reuniune care va avea loc întotdeauna în prima zi de joi din septembrie. Și că următoarea reuniune după data prezentelor, care va fi considerată a doua reuniune, va avea loc la Boston, în Massachusetts, a treia la Hartford, a patra la New Haven, a cincea la Plymouth, a șasea și a șaptea la Boston; apoi Hartford, New Haven și Plymouth, și tot așa succesiv, dacă între timp nu se va găsi și nu se va conveni asupra unui loc intermediar, care să fie convenabil pentru toate jurisdicțiile.
7. De asemenea, se convine că la fiecare întâlnire a acestor opt comisari, fie că este ordinară sau extraordinară, ei sau șase dintre ei care sunt de acord ca și mai înainte, își pot alege președintele dintre ei înșiși, a cărui muncă de birou va fi să aibă grijă și să dirijeze pentru ordine și o desfășurare plăcută a tuturor procedurilor în această întâlnire: dar el nu va fi investit cu o astfel de putere sau respect, ca prin care să împiedice propunerea sau progresul oricărei afaceri, sau în vreun fel să arunce balanța altfel decât în articolul precedent este convenit.
8. Se convine, de asemenea, că comisarii acestei Confederații, de acum încolo, în cadrul reuniunilor lor, fie ele ordinare sau extraordinare, după cum vor avea însărcinarea sau ocazia, se vor strădui să elaboreze și să stabilească acorduri și ordine în cazuri generale de natură civilă, în care toate plantațiile sunt interesate, pentru a păstra pacea între ele, pentru a preveni, pe cât posibil, toate ocaziile de război sau diferendele cu alții, în ceea ce privește trecerea liberă și rapidă a justiției în fiecare jurisdicție, pentru toți confederații în egală măsură ca și pentru ai lor, primirea celor care se mută de pe o plantație pe alta fără un certificat corespunzător, modul în care toate jurisdicțiile pot face față indienilor, pentru ca aceștia să nu devină insolenți și nici să nu fie răniți fără o satisfacție corespunzătoare, pentru ca nu cumva războiul să izbucnească în Confederații din cauza unor astfel de erori. De asemenea, s-a convenit că, în cazul în care vreun servitor fuge de la stăpânul său în oricare dintre aceste jurisdicții confederate, în acest caz, pe baza certificatului unui magistrat din jurisdicția din care a fugit servitorul respectiv, sau pe baza unei alte dovezi corespunzătoare, servitorul respectiv va fi predat fie stăpânului său, fie oricărui alt servitor care urmărește și aduce un astfel de certificat sau dovadă. În cazul evadării oricărui prizonier sau fugar din orice cauză penală, fie că a evadat din închisoare, fie că a scăpat de un ofițer, fie că a evadat în alt mod, pe baza certificatului a doi magistrați din jurisdicția din care a avut loc evadarea, care să ateste că era prizonier sau infractor în momentul evadării, magistrații sau unii dintre ei din jurisdicția în care se află în prezent prizonierul sau evadatul respectiv acordă imediat un mandat, în funcție de caz, pentru prinderea unei astfel de persoane și predarea acesteia în mâinile ofițerului sau a altei persoane care o urmărește. În cazul în care este nevoie de ajutor pentru întoarcerea în siguranță a unui astfel de infractor, acesta va fi acordat celui care îl solicită, acesta plătind taxele aferente.
9. Și pentru ca războaiele cele mai drepte să aibă consecințe periculoase, mai ales pentru plantațiile mai mici din aceste colonii unite, se convine că nici Massachusetts, nici Plymouth, nici Connecticut, nici New Haven, nici vreunul dintre membrii lor, nu vor începe, nu vor întreprinde sau nu se vor angaja în niciun moment de acum încolo, nici în această Confederație, sau orice parte a acesteia în vreun război de orice fel (cu excepția cerințelor bruște, cu consecințele necesare ale acestora), care vor fi, de asemenea, moderate atât cât va permite cazul, fără consimțământul și acordul celor opt comisari menționați mai sus, sau cel puțin șase dintre ei, așa cum se prevede în cel de-al șaselea articol: și să nu se ceară nici o taxă de la niciunul dintre confederați, în cazul unui război defensiv, până când comisarii menționați nu se vor fi întâlnit și nu vor fi aprobat dreptatea războiului și nu vor fi căzut de acord asupra sumei de bani care va fi percepută, sumă care va fi apoi plătită de către cei mai mulți confederați în proporție conform celui de-al patrulea articol
10. Că în ocazii extraordinare, atunci când întâlnirile sunt convocate de trei magistrați din orice Jurisdicție, sau doi ca în al cincilea articol, ii) oricare dintre comisari nu vine, fiind dat sau trimis un avertisment corespunzător, s-a convenit că patru dintre comisari vor avea puterea de a dirija un război care nu poate fi întârziat și de a trimite pentru proporțiile corespunzătoare de oameni din fiecare Jurisdicție, la fel de bine cum ar putea face șase dacă toți s-ar reuni; dar nu mai puțin de șase vor determina dreptatea războiului, sau vor permite cererile sau facturile de taxe, sau vor determina să se facă orice prelevări pentru acestea.
11. De asemenea, se convine că, în cazul în care vreunul dintre confederați va încălca de acum înainte oricare dintre aceste articole prezente sau va fi în orice alt mod dăunător pentru oricare dintre celelalte jurisdicții; o astfel de încălcare a acordului sau un astfel de prejudiciu va fi luat în considerare și ordonat în mod corespunzător de către comisarii pentru celelalte jurisdicții, pentru ca atât pacea, cât și prezenta confederație să fie păstrate în întregime fără încălcări.
12. În cele din urmă, această Confederație perpetuă, precum și diferitele articole și acorduri ale acesteia fiind citite și examinate cu seriozitate, atât de către Curtea Generală pentru Massachusetts, cât și de către Comisarii pentru Plymouth, Connecticut și New Haven, au fost pe deplin permise și confirmate de trei dintre Confederațiile menționate anterior, și anume, Massachusetts, Connecticut și New Haven; Doar comisarii pentru Plymouth, neavând nici o comisie pentru a încheia, au dorit un răgaz până când se vor putea sfătui cu Curtea lor Generală; după care s-a convenit și s-a încheiat de către Curtea menționată din Massachusetts și comisarii pentru celelalte două Confederații, că, dacă Plymouth își dă acordul, atunci întregul tratat, așa cum se află în aceste articole prezente, este și va continua, ferm și stabil, fără modificări: dar dacă Plymouth nu se va alătura, ceilalți trei confederați confirmă prin prezentul tratat întreaga confederație și toate articolele acesteia; numai în luna septembrie a anului viitor, când va avea loc cea de-a doua reuniune a comisarilor la Boston, se va putea lua în considerare din nou al șaselea articol, care se referă la numărul de comisari pentru a se întâlni și a încheia afacerile acestei Confederații, spre satisfacția Curții din Massachusetts și a comisarilor pentru celelalte două Confederații, dar restul rămâne neschimbat.
În mărturie de care, Curtea Generală a Massachusettsului prin secretarul său și comisarii pentru Connecticut și New Haven au subscris prezentele articole în această a nouăsprezecea zi a lunii a treia, numită în mod obișnuit mai, Anno Domini 1643.
În cadrul unei întâlniri a comisarilor pentru confederație care a avut loc la Boston la 7 septembrie, se pare că Curtea Generală din New Plymouth și cele câteva orașe ale sale au citit, au luat în considerare și au aprobat aceste articole de confederație, așa cum reiese din însărcinarea Curții lor Generale purtând data de 29 august 1643 către dl. Edward Winslow și William Collier pentru a le ratifica și a le confirma în numele lor: prin urmare, noi, comisarii pentru Massachusetts, Connecticut și New Haven, subscriem, de asemenea, din partea guvernelor noastre.