PMC

Boala Lyme este o infecție bacteriană transmisă de căpușe care este bine stabilită în America de Nord. Este neobișnuită în majoritatea zonelor din Canada, dar incidența și aria sa geografică sunt în creștere. Diagnosticul precis al bolii Lyme este esențial pentru a se asigura că acei pacienți care au cu adevărat această afecțiune primesc antibioticele adecvate. În plus, un diagnostic precis asigură că pacienților cu simptome nespecifice nu li se spune în mod eronat că au boala Lyme. În recentul lor articol de practică1, Andany și colegii săi discută un scenariu clinic în care un bărbat canadian a urmărit testarea pentru boala Lyme printr-un laborator comercial din Statele Unite. Testul a arătat un rezultat pozitiv care era în contradicție cu testul serologic efectuat prin intermediul unui laborator de sănătate publică.1

Acest scenariu de pacient ilustrează pentru cititori faptul că laboratoarele de specialitate americane nu ar trebui să se considere că oferă un test mai sensibil pentru diagnosticul bolii Lyme decât omologii lor din domeniul sănătății publice. Cercetări recente au documentat o rată ridicată de rezultate fals-pozitive cu o valoare predictivă pozitivă extrem de slabă în unele laboratoare de specialitate.2 Greșelile de diagnosticare îi pot priva pe pacienți de un tratament specific adevăratei cauze a simptomelor lor și pot duce la o terapie prelungită pentru o afecțiune pe care nu o au.

Metodele de diagnosticare a infecției cu Borrelia burgdorferi, organismul care provoacă boala Lyme, s-au îmbunătățit continuu de când microbul a fost descoperit pentru prima dată în 1982.3 Metoda implică utilizarea speciilor europene de Borrelia și a antigenelor flagelare în serologia de screening pentru a îmbunătăți sensibilitatea sau valoarea predictivă negativă și testele de confirmare Western blotting pentru a crește specificitatea și valoarea predictivă pozitivă a testului.4,5 Unele grupuri de susținere a bolii Lyme susțin că criteriile Centers for Disease Control and Prevention (CDC) utilizate pentru diagnosticul serologic al bolii Lyme sunt inadecvate și recomandă standarde de interpretare alternative.6 Cu toate acestea, un studiu recent realizat de Fallon și colegii săi2 a evaluat în mod oficial modul în care funcționează algoritmii actuali de testare în două grupuri de pacienți și în mai multe tipuri de laboratoare din SUA. Constatările susțin concluziile anterioare ale CDC7 și evidențiază două lecții importante pentru medici și consumatori.

Într-o cohortă bine definită de pacienți cu simptome posttratament de boală Lyme, testele efectuate într-un laborator universitar sau comercial care utilizează criteriile CDC bine definite pentru diagnosticul serologic al bolii Lyme au fost la fel de sensibile ca și testele efectuate în laboratoare specializate în testarea Lyme. Acest lucru a rămas valabil chiar și atunci când laboratoarele specializate au folosit criterii interne pentru a „crește” sensibilitatea testelor Western blot. În consecință, nu se poate considera că astfel de laboratoare sunt mai bune la depistarea infecțiilor ratate de criteriile standard ale CDC.

În plus, 40 de pacienți fără boala Lyme au fost incluși în studiu ca grup de control negativ. Includerea imunoglobulinei M în interpretarea probelor Western blot ale grupului de control a dus la rezultate fals pozitive la trei din cele patru laboratoare studiate (o rată de 2,5%-25%). Un laborator de specialitate care folosea criterii interne (imunoglobuline G sau M) a avut rezultate fals-pozitive în 57% din probele din grupul de control negativ.

Studiul lui Fallon și al colegilor risipește și mai mult mitul conform căruia laboratoarele de specialitate din SUA oferă un test mai sensibil pentru diagnosticul bolii Lyme și documentează o rată ridicată de rezultate fals-pozitive cu valori predictive pozitive slabe în unele laboratoare de specialitate. În consecință, pacienții și medicii ar trebui să fie prudenți în alegerea unui laborator de referință din SUA atunci când solicită o serologie de „a doua opinie” după ce au primit un rezultat negativ al testului în Canada. Laboratoarele care utilizează algoritmii standard de testare pe două niveluri ai CDC ar trebui să fie preferate în locul celor care raportează rezultatele pe baza unor criterii interne, neprobate și nevalidate. Orice rezultat pozitiv al unui test care se bazează exclusiv pe Western blotting este cel mai probabil un fals-pozitiv.

Pacienții cu simptome subiective cronice fără un diagnostic pot fi vulnerabili și disperați după un răspuns cu privire la cauza bolii lor. A le oferi un diagnostic fals bazat pe teste eronate este înșelător. O terapie nepotrivită bazată pe astfel de rezultate duce la rezultate negative economice, psihologice și fizice.8-10 Mai degrabă, acești pacienți merită o evaluare completă și precisă pentru a depista bolile pentru care se pot aplica intervenții adecvate și, indiferent de diagnosticul lor, suporturi pentru îmbunătățirea calității vieții lor și a familiilor lor.

Puncte cheie

• Diagnosticul serologic al bolii Lyme în Canada se face cel mai bine folosind protocoale standard de laborator, așa cum sunt implementate de Laboratorul Național de Microbiologie din Canada, folosind criteriile recomandate de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.

• Dovezile recente sugerează că testele standard și algoritmii de testare utilizați în Canada sunt la fel de sensibili ca și cei utilizați în laboratoarele de specialitate americane pentru detectarea infecției cu Borrelia burgdoferi.

• Testele de laborator de specialitate au o rată ridicată de rezultate fals-pozitive datorită utilizării de către acestea a unor criterii de interpretare care nu se bazează pe dovezi, în special atunci când rezultatele se bazează exclusiv pe analiza Western blot.

• Majoritatea canadienilor cărora li se spune că au boala Lyme pe baza exclusivă a rezultatelor de laborator de specialitate au, de obicei, alte cauze pentru simptomele lor.