Piramida renală, oricare dintre secțiunile triunghiulare de țesut care constituie medula, sau substanța interioară, a rinichiului. Piramidele sunt alcătuite în principal din tubuli care transportă urina din partea corticală, sau partea exterioară a rinichiului, unde se produce urina, până la calici, sau cavitățile în formă de cupă în care se colectează urina înainte de a trece prin ureter spre vezica urinară. Vârful fiecărei piramide, numit papilă, se proiectează într-un caliciu. Suprafața papilei are un aspect de cerneală din cauza numeroaselor deschideri mici prin care trec picăturile de urină. Fiecare deschidere reprezintă un tubul numit ductul lui Bellini, în care converg tubulii colectori din interiorul piramidei. Fibrele musculare duc de la caliciu la papilă. Pe măsură ce fibrele musculare ale caliciului se contractă, urina curge prin canalele lui Bellini în caliciu. Urina se scurge apoi în vezica urinară prin pelvisul renal și un canal cunoscut sub numele de ureter.
Între piramide se află artere majore denumite artere interlobare. Fiecare arteră interlobară se ramifică peste baza piramidei. Arterele mai mici și capilarele se despart de arterele interlobare pentru a aproviziona fiecare piramidă și cortexul cu o rețea bogată de vase de sânge. Blocarea unei artere interlobare poate provoca degenerarea unei piramide renale.
Câteva animale, cum ar fi șobolanii și iepurii, au un rinichi compus dintr-o singură piramidă renală. La om, fiecare rinichi are o duzină sau mai multe piramide.
.