Cu toate acestea, poate exista o mare variabilitate a umidității solului pe tot parcursul anului. Ierburile domină compoziția speciilor din aceste ecoregiuni, deși arborii împrăștiați pot fi comuni. Mamiferele mari care au evoluat pentru a profita de furajul abundent caracterizează biodiversitatea asociată cu aceste habitate.
Aceste faune de mamifere mari sunt cele mai bogate în savanele și pajiștile africane. Cele mai intacte ansambluri se găsesc în prezent în savanele de acacia din Africa de Est și în savanele din Zambezi, alcătuite din mozaicuri de miombo, mopane și alte habitate. Migrația pe scară largă a ierbivorelor de savană tropicală, cum ar fi antilope sălbatice (Connochaetes taurinus) și zebre (Equus zebra), continuă să scadă din cauza alterării habitatului și a vânătorii.
În prezent, acestea se întâlnesc în mod semnificativ doar în Africa de Est și în regiunea centrală a Zambezei. O mare parte din abundența extraordinară a savanelor guineene și saheliene a fost eliminată, deși savanele din regiunea Sudd sunt unul dintre ultimele locuri în care mai au loc migrații pe scară largă ale lui Kob din Uganda.
Atât Cerrado cât și Llanos se remarcă prin complexitatea habitatelor și prin nivelurile neobișnuit de ridicate de endemism și de diversitate beta a plantelor pentru savanele tropicale. Savanele tropicale din nordul Australiei și sudul Noii Guinee prezintă ansambluri de specii distincte și taxoni mai numeroși.
Structuri de biodiversitate
Asamblările diverse de mamifere mari în agregări abundente pot fi o trăsătură caracteristică; majoritatea vertebratelor prezintă distribuții relativ răspândite; diversitatea alfa a plantelor este de obicei scăzută, dar în unele regiuni diversitatea beta și diversitatea gamma pot fi foarte ridicate.
Cerințe minime
Peisajele naturale mari sunt necesare pentru a permite marilor pășunatori și prădătorilor asociați acestora să urmărească precipitațiile sezoniere sau să migreze către noi zone în timpul secetelor periodice; evenimentele de incendiu pe scară largă necesită, de asemenea, conservarea unor peisaje naturale mai mari; unii prădători mari, cum ar fi câinii sălbatici din Africa, au nevoie de zone naturale mari pentru a persista, datorită dimensiunii domeniului vital și sensibilității față de oameni; sursele de apă sunt esențiale pentru multe specii.
Sensibilitatea la perturbări
Potențialul de refacere în aceste sisteme este ridicat; dar aratul, pășunatul excesiv al animalelor domestice și arderea excesivă pot degrada și altera rapid comunitățile naturale; modificarea modelelor de apă de suprafață poate avea un impact semnificativ asupra persistenței multor specii de vertebrate; multe specii sunt foarte sensibile la vânătoarea de mică intensitate sau la alte activități umane.