Luni, 28 septembrie 2020 (HealthDay News) – Persoanele ale căror inimi se opresc din cauza unui caz sever de COVID-19 este puțin probabil să părăsească spitalul în viață, arată un nou studiu.
Dintre cei 54 de pacienți de la un spital din Michigan care au suferit un stop cardiac în timp ce se luptau cu COVID-19, niciunul nu a supraviețuit bolii, deși 29 au fost resuscitați prin resuscitare cardiopulmonară (CPR), au raportat cercetătorii.
„Nu cred că putem spune că un stop cardiac este întotdeauna letal dacă cineva are COVID-19”, a declarat Dr. J. Randall Curtis, profesor de pneumologie la Universitatea Washington din Seattle, care nu a fost implicat în acest studiu. „Credem că putem spune că, în acest context de stop cardiac și COVID, șansele ca resuscitarea cardiacă să funcționeze sunt extrem de scăzute.”
Înainte de acest studiu, medicii au suspectat că salvarea unui pacient cu COVID-19 a cărui inimă se oprește ar fi dificilă, a spus Curtis. Un raport anterior din China a avut rezultate similare.
Acest tip de lucru este comun în alte boli pulmonare grave, iar problema își are originea în plămâni, nu în inimă, a spus Curtis.
„Dintre pacienții care au COVID și care evoluează spre stop cardiac, de cele mai multe ori este un stop cardiac care apare pentru că boala pulmonară s-a agravat atât de mult încât nu primesc suficient oxigen, iar corpul lor se oprește”, a explicat Curtis.
Chiar dacă inima este resuscitată, aceasta va trebui să lupte cu lipsa de oxigen de la plămânii afectați, a spus Curtis.
Curtis a remarcat că dintre cei 54 de pacienți, 52 au avut un tip de stop cardiac numit activitate electrică fără puls (PEA). În AESP, inima generează suficientă electricitate pentru a crea o bătaie a inimii, dar mușchiul cardiac în sine a cedat și nu se contractă.
„Stopurile AESP au o supraviețuire mult mai proastă în spital după un stop cardiac în spital” decât stopurile cardiace cauzate de o disfuncție cardiacă în sine, a comentat Curtis.
Cercetătorii, dr. Shrinjaya Thapa și colaboratorii săi de la Spitalul William Beaumont din Royal Oak, Michigan, au sugerat că medicii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a efectua resuscitare cardio-respiratorie prelungită pe astfel de pacienți, mai ales că procesul de resuscitare generează aerosoli care ar putea expune personalul medical la un risc crescut de a contracta virusul.
Curtis a fost de acord că resuscitarea cardio-respiratorie crește cantitatea de virus din aer, dar a remarcat că majoritatea pacienților care sunt atât de bolnavi de COVID-19 pot fi deja în unitatea de terapie intensivă și în izolare.
„Mi se pare că, dacă vom face resuscitare cardio-respiratorie, riscul este relativ scăzut pentru lucrătorii din spitale, din cauza echipamentului de protecție personală pe care îl pun și îl scot în mod corespunzător”, a spus Curtis.
Aceste rezultate, publicate online la 28 septembrie în JAMA Internal Medicine, evidențiază necesitatea ca medicii să aibă conversații sincere cu pacienții în stare critică COVID-19 despre dorințele lor cu privire la resuscitare, a remarcat el. Curtis a fost coautor al unui comentariu care a fost publicat împreună cu scrisoarea de cercetare.
„Ceea ce este cu adevărat important pentru noi este să ne gândim de la început dacă ar trebui de fapt să punem pacienții și familiile să treacă prin asta”, a adăugat Curtis. „Este foarte important să discutăm despre asta de la început. Mulți pacienți cu o șansă atât de mică de supraviețuire semnificativă nu ar vrea să treacă prin asta.”
Asociația Americană a Inimii oferă mai multe informații despre stop cardiac.
Articol de HealthDay, tradus de HolaDoctor.com