Nordul Statelor Unite

Înainte de expansiunea spre vest din secolul al XIX-lea, „nordul Statelor Unite” corespundea actualei regiuni New England. Până în anii 1830, aceasta corespundea actualului Nord-Est.

Înainte de 1865, Nordul se distingea de Sud în ceea ce privește problema sclaviei. În statele din Sud, sclavia a fost legală până la ratificarea Proclamației de emancipare din 1865. Statele nordice au adoptat toate o formă de legislație pentru abolirea sclaviei până în 1804. Cu toate acestea, abolirea nu a însemnat libertatea pentru unii sclavi existenți. Datorită legilor de abolire treptată, sclavii încă mai figurau în unele state nordice până la recensământul Statelor Unite din 1840. Sclavia va fi în cele din urmă cauza principală a Războiului Civil American.

Războiul Civil AmericanEdit

Hartă a împărțirii statelor în Războiul civil american (1861-1865). Albastrul (culoarea uniformei armatei americane) indică statele nordice ale Uniunii; albastrul deschis reprezintă cinci state ale Uniunii care au permis sclavia (statele de frontieră). Roșul reprezintă statele sudice secesioniste aflate în rebeliune, cunoscute și sub numele de Statele Confederate ale Americii.

În timpul Războiului Civil American, Statele Unite de Nord erau compuse din statele americane care susțineau Statele Unite ale Americii, statele Uniunii. În acest context, „Nordul” este sinonim cu Uniunea. În acest context, „Sudul” este compus din statele care au încercat să se separe de Statele Unite pentru a forma Statele Confederate ale Americii. Cu toate acestea, ce state compuneau „Nordul” în acest context poate face obiectul unor dezacorduri istorice. Cinci state deținătoare de sclavi, numite statele de frontieră, care au rămas în Uniune – Missouri, Kentucky, Virginia de Vest, Maryland și Delaware (împreună cu disputatul Teritoriu Indian) – pot fi incluse în oricare dintre cele două regiuni.

.