Legătura de mai jos este importantă în modul în care raportăm codurile pentru determinanții sociali ai sănătății.
I.B.14 Pentru determinanții sociali ai sănătății: Documentația auto-raportată de pacient poate fi, de asemenea, utilizată pentru a atribui coduri pentru determinanții sociali ai sănătății, atâta timp cât informația auto-raportată de pacient este semnată și încorporată în dosarul de sănătate fie de către un clinician, fie de către un furnizor.
Capitolul 1 Linii directoare
În cadrul acestui capitol, există actualizări importante pentru codificarea COVID-19, inclusiv următoarele:
I.C.1.g.1.a. Codificați numai cazurile confirmate: Codificați numai diagnosticul confirmat al noii boli coronavirus 2019 (COVID-19), așa cum este documentat de către furnizor sau documentația unui rezultat pozitiv al testului COVID-19. Dacă furnizorul documentează „suspect”, „posibil” sau „inclusiv COVID-19”, nu atribuiți codul U07.1. În schimb, codificați semnele și simptomele raportate.
I.C.1.g.1.b. Secvențierea codurilor: Atunci când COVID-19 corespunde definiției diagnosticului principal, codul U07.1, COVID-19, trebuie să fie secvențiat primul, cu excepția cazului în care un alt ghid cere ca anumite coduri să fie secvențiate primele, cum ar fi obstetrică, sepsis sau complicații ale transplantului.
I.C.1.g.1.c Manifestări respiratorii acute ale COVID-19: Atunci când motivul întâlnirii/internării este o manifestare respiratorie a COVID-19, atribuiți codul U07.1, COVID-19, ca diagnostic principal/primul pe listă și atribuiți codul (codurile) pentru manifestarea (manifestările) respiratorie (respiratorii) ca diagnostice suplimentare.
Exemple:
- Pneumonie confirmată din cauza COVID U07.1, J12.89
- Bronșită acută confirmată ca fiind datorată COVID U07.1, J40
- Infecție respiratorie inferioară COVID documentată ca fiind asociată cu LRI, U07.1, J22
- COVID documentată ca fiind asociată cu infecția respiratorie, NOS U07.1, J98.8
- Insuficiență respiratorie acută datorată COVID, U07.1, J96.0-
I.C.1.G.1.d. Manifestări non-respiratorii ale COVID-19: Atunci când motivul întâlnirii/internării este o manifestare non-respiratorie (de exemplu, enterită virală) a COVID-19, atribuiți U07.1 ca diagnostic principal și manifestarea (manifestările) ca diagnostice suplimentare.
I.C.1.g.1.1.e. Expunerea la COVID-19: Pentru persoanele asimptomatice cu expunere reală sau suspectă la COVID-19, atribuiți codul Z20.828, Contact și (suspiciune de) expunere la alte boli transmisibile virale.
Pentru persoanele simptomatice cu expunere reală sau suspectă la COVID-19 și infecția a fost exclusă sau rezultatele testelor sunt neconcludente sau necunoscute, atribuiți codul Z20.828. Contact și expunere (suspectată) la alte boli transmisibile virale. A se vedea linia directoare I.C.21.c.1. Dacă se confirmă COVID-19, a se vedea linia directoare I.C.1.g.1.a.
I.C.1.g.1.f. Depistarea COVID-19: În timpul pandemiei de COVID-19, un cod de depistare nu este, în general, adecvat. Pentru întâlnirile pentru testarea COVID-19, inclusiv testarea preoperatorie, se codifică ca expunere la COVID-19 (ghidul I.C.1.g.1.e).
I.C.1.g.1.g. Semne și simptome fără diagnostic definitiv de COVID-19: Dacă un pacient cu orice semne/simptome asociate cu COVID-19 are, de asemenea, un contact sau o expunere reală sau suspectă la o persoană care are COVID-19, atribuiți Z20.828, Contact și (suspectă) expunere la alte boli transmisibile virale, ca un cod suplimentar.
Dacă un pacient prezintă semne/simptome asociate cu COVID-19 (cum ar fi febră etc.), dar nu a fost stabilit un diagnostic definitiv, atribuiți codul (codurile) corespunzător(e) pentru fiecare dintre semnele și simptomele prezentate.
I.C.1..g.1.1.g.i. Antecedente personale de COVID-19: Pentru pacienții cu antecedente de COVID-19, atribuiți codul Z86.19,
I.C.1.g.1.1.h. Persoane asimptomatice care au fost testate pozitiv pentru COVID-19:Pentru persoanele asimptomatice care au fost testate pozitiv pentru COVID-19, a se vedea ghidul 1.C.1.g.1.a.Deși persoana este asimptomatică, aceasta a fost testată pozitiv și se consideră că are infecția COVID-19.
I.C.1.g.1.1.k. Întâlnire pentru testarea anticorpilor: Pentru o întâlnire pentru testarea anticorpilor care nu este efectuată pentru a confirma o infecție COVID-19 curentă și nici nu este un test de urmărire după rezolvarea COVID-19, atribuiți Z01.84, Întâlnire pentru examinarea răspunsului anticorpilor.
Să urmați liniile directoare aplicabile de mai sus dacă individul este testat pentru a confirma o infecție COVID-19 curentă.
Capitolul 4 Linii directoare
I.C.4.a.3. diabet zaharat și utilizarea insulinei, a hipoglicemiantelor orale și a medicamentelor non-insulinice injectabile: Dacă pacientul este tratat atât cu insulină, cât și cu un medicament antidiabetic non-insulinic injectabil, atribuiți codurile Z79.4, Utilizarea pe termen lung (curentă) a insulinei, și Z79.899, Alt tratament medicamentos pe termen lung (curent).
În cazul în care pacientul este tratat atât cu medicamente hipoglicemiante orale, cât și cu un medicament antidiabetic non-insulinic injectabil, atribuiți codurile Z79.84, Utilizarea pe termen lung (curentă) a medicamentelor hipoglicemiante orale și Z79.899, Altă terapie medicamentoasă pe termen lung (curentă).
(NOTĂ: Această terminologie orientativă este utilizată și în I.C.4.a.6 Diabet zaharat secundar.)
Capitolul 9 Linii directoare
Clarificare pentru I.C.9.a.3 Insuficiență renală cronică hipertensivă și insuficiență renală acută: Pentru pacienții cu insuficiență renală acută și insuficiență renală cronică, trebuie codificată și insuficiența renală acută. Se secvențiază în funcție de circumstanțele admiterii/întâlnirii.
Capitolul 10 Orientări
I.C.10.e. Tulburări legate de vapoare: Pentru pacienții care prezintă afecțiune(e) legată(e) de vapare, atribuiți codul U07.0, Tulburare legată de vapare, ca diagnostic principal. Pentru leziuni pulmonare cauzate de vaping, atribuiți doar codul U07.0. Atribuiți coduri suplimentare pentru alte manifestări, cum ar fi insuficiența respiratorie acută (subcategoria J96.0-) sau pneumonita (cod J68.0).
Semnele și simptomele respiratorii asociate datorate vapatului, cum ar fi tusea, dificultăți de respirație etc., nu sunt codificate separat, atunci când a fost stabilit un diagnostic definitiv. Cu toate acestea, ar fi adecvat să se codifice separat orice simptome gastrointestinale, cum ar fi diareea și durerea abdominală.
Capitolul 15 Orientări
I.C.15.k. Sepsisul puerperal: Codul O85 nu trebuie atribuit pentru sepsisul în urma unei proceduri obstetricale (vezi secțiunea 1.C.1.d.5.b., Sepsis datorat unei infecții postprocedurale).
I.C.15.s. Infecția COVID-19 în sarcină, naștere și puerperiu: În timpul sarcinii, al nașterii sau al puerperiului, atunci când COVID-19 este motivul internării/întâlnirii, O98.5-, Alte boli virale care complică sarcina, nașterea și puerperiul, trebuie să fie secvențiat ca diagnostic principal/primele enumerate, urmat de și codul U07.1, COVID-19, iar codurile corespunzătoare pentru manifestarea (manifestările) asociată (e) trebuie să fie atribuite ca diagnostice suplimentare. Codurile din capitolul 15 au întotdeauna prioritate în secvențiere.
Dacă motivul internării/întâlnirii nu are legătură cu COVID-19, dar pacientul este testat pozitiv pentru COVID-19 în timpul internării/întâlnirii, codul corespunzător pentru motivul internării/întâlnirii trebuie să fie secvențiat ca diagnostic principal/primul din listă, iar codurile O98.5- și U07.1, precum și codurile corespunzătoare pentru manifestările COVID-19 asociate, trebuie atribuite ca diagnostice suplimentare.
Capitolul 16 Orientări
I.C.16.h. Infecția COVID-19 la un nou-născut: Pentru un nou-născut care este testat pozitiv pentru COVID-19, se atribuie codul U07.1, COVID19, și codurile corespunzătoare pentru manifestarea (manifestările) asociată (asociate) la nou-născuți/nou-născuți, în absența documentației care să indice un tip specific de transmitere. Pentru un nou-născut care este testat pozitiv pentru COVID-19 și furnizorul documentează că afecțiunea a fost contractată in utero sau în timpul procesului de naștere, atribuiți codurile P35.8, Alte boli virale congenitale, și U07.1, COVID-19. Atunci când se codifică episodul nașterii într-o fișă de nou-născut, trebuie să se atribuie codul corespunzător din categoria Z38, Nou-născuți vii în funcție de locul nașterii și tipul de naștere, ca diagnostic principal.
Capitolul 21 Orientări
I.C.21.c.6 Observație: Codurile de observație trebuie utilizate în primul rând doar ca diagnostic principal/prima listă de diagnostice. Un cod de observație poate fi atribuit ca un cod de diagnostic secundar atunci când pacientul este ținut sub observație pentru o afecțiune care este exclusă și care nu are legătură cu diagnosticul principal/prima listă (de exemplu, pacientul se prezintă pentru tratament în urma leziunilor suferite într-un accident de mașină și este, de asemenea, ținut sub observație pentru o suspiciune de infecție COVID-19 care este ulterior exclusă). De asemenea, în cazul în care diagnosticul principal trebuie să fie un cod din categoria Z38, Nou-născuți vii în funcție de locul nașterii și de tipul de naștere, după codul Z38 se secvențiază un cod din categoria Z05, „Consultație pentru observarea și evaluarea nou-născutului pentru suspiciuni de boli și afecțiuni excluse”. Pe lângă codul de observație se pot folosi coduri suplimentare, dar numai dacă acestea nu au legătură cu afecțiunea suspectată care face obiectul observației.
Renee Dowling este consultant în facturare și codificare la VEI Consulting în Indianapolis, Indiana.
.