Metafizica este o disciplină care face parte din filozofie, care se ocupă cu studiul acelor evenimente care nu pot fi explicate de științe. Metafizica studiază domeniul spiritual al materiei, ea studiază ființa în sens absolut. Metafizica este un cuvânt de origine greacă, format din meta, care se traduce prin „dincolo”, și phisika, care înseamnă material sau fizic. Adică, etimologic, sensul este „dincolo de fizic”.
Metafizica studiază esența lucrurilor (materia), ceea ce nu este tangibil, adică ceea ce nu poate fi atins și văzut de simțuri. Deoarece obiectul său de studiu este imaterial, curentele de gândire empiriste sau pozitiviste îi critică lipsa de obiectivitate.
Metafizica se împarte în două ramuri principale: Teologia (care îl studiază pe Dumnezeu și esența sa) și Ontologia (care se ocupă de ființă și de natura sa).
În Grecia antică, oamenii cu cea mai înaltă erudiție erau cei care studiau chestiunile transcendente ale vieții, cum ar fi ființa și existența sa, printre alte chestiuni ontologice. Aristotel a fost unul dintre filosofii pionieri în inventarea termenului și a studiului metafizicii, pentru care metafizica este filosofia mamă, cea a cauzelor ultime sau a primelor rațiuni.
Pentru Kant, un exponent al gândirii critice, metafizica este sfera în care au loc luptele rațiunii. În aceeași ordine de idei, Heidegger, un filozof german proeminent în secolul XX pentru relația sa cu nazismul, considera metafizica drept un curent de uitare a esenței și a ființei.
Printre problemele pe care le abordează metafizica în ceea ce privește ființa, putem menționa natura, originea, constituirea și problemele interrelaționate ale acesteia, cum ar fi: neantul, mintea, realitatea, libertatea, schimbările, angoasa, necesitatea de a fi, printre cele mai importante.
Astăzi, metafizica a căpătat o sită ezoterică și mistică care încearcă să dea răspunsuri spirituale mai apropiate de ocultism și autoajutorare decât de filosofie.
Semnificații conexe
- Esența
- Materialismul
- Filosofia
- Ontologia
- Materialismul
.