Instabilitatea rotuliană, cu luxații laterale repetate, frecvent întâlnită la adulții tineri și activi, este asociată cu o serie de patologii anatomice și necesită, de obicei, intervenție chirurgicală. Printre acestea, distanța crescută dintre tuberculul tibial și șanțul trohlear (TT-TG) este un factor de risc proeminent. Distanța TT-TG descrie gradul de lateralizare a tuberculului tibial. „Distanța TT-TG se măsoară în mod obișnuit la majoritatea pacienților care se prezintă cu o luxație parțială sau completă de rotulă. Acest lucru o face o informație accesibilă care ar putea fi potențial folosită pentru a identifica pacienții cu risc de luxații repetate”, explică Paul Sherbondy, MD, Penn State Bone and Joint Institute.
Analiza RMN-urilor relevă o distanță TT-TG crescută de 21,36 mm la un pacient cu luxație rotuliană repetată (stânga), în comparație cu o distanță TT-TG de 10 mm.49 mm la un pacient fără luxație de rotulă (dreapta).
Utilizând RMN într-o serie recentă de cazuri, Dr. Sherbondy și Ashley Anderson, MD, coleg de ortopedie în medicina sportivă la Penn State, au descoperit distanțe TT-TG medii de 12-13 mm la pacienții cu luxație repetată de rotulă (n=30), comparativ cu 9-10 mm la controalele normale fără luxație (n=38) (Figura). Aceste distanțe TT-TG sunt mai mici decât cele descrise anterior cu ajutorul tomografiei computerizate. Într-un studiu timpuriu care a folosit scanarea CT, Dejour, et al,1 a constatat că distanța medie TT-TG la luxații repetate a fost mai mare sau egală cu 20 mm, comparativ cu 12-13 mm la controale. Cu toate acestea, se știe că măsurătorile RMN sunt în mod constant mai mici decât cele obținute cu CT.2 Prin urmare, pragul definit de Dejour nu poate fi aplicat pacienților pentru care s-a efectuat RMN.
Dr. Sherbondy explică: „Măsurătorile RMN din studiul nostru au prezentat o fiabilitate ridicată între evaluatori și o variație mică între pacienți”, ceea ce indică faptul că aceste valori sunt foarte reproductibile și precise. Pentru a determina distanța TT-TG, Dr. Sherbondy notează: „IRM ar putea fi preferat, deoarece este utilizat pe scară largă, nu expune pacientul la radiații și oferă informații despre leziuni și patologii conexe, cum ar fi leziuni ale retinaclului medial și ale cartilajului articular, vânătăi osoase sau prezența corpurilor libere în urma unui traumatism.”
Nu există în prezent praguri clare pentru definirea distanțelor TT-TG, folosind IRM, care să prezică luxația patelară repetată. Dr. Sherbondy notează: „Nu există studii epidemiologice mari care să caracterizeze definitiv distanța TT-TG în populația generală și în populațiile clinice, cum ar fi pacienții cu luxații repetate ale rotulei.”
Noile descoperiri ale doctorilor Sherbondy și Anderson contribuie la înțelegerea distanței TT-TG normale versus anormale. Cercetările viitoare, pe scară mai largă, care utilizează IRM și care definesc în mod clar un prag pentru ceea ce constituie o distanță TT-TG anormal de mare, ar putea ajuta la orientarea deciziilor clinice cu privire la dacă și ce tip de intervenție chirurgicală este cea mai potrivită pentru pacienții cu luxație de rotulă. Dr. Sherbondy adaugă: „Cu o distanță TT-TG mare, ar putea fi utilă efectuarea unei osteotomii a tuberculului tibial. Cu alte tipuri de patologie, o reconstrucție a ligamentului patelofemural medial (MPFL) poate fi adecvată pentru a rezolva problema.”
Paul Sherbondy, MD
Profesor asociat, Ortopedie și Reabilitare
Cirurg ortopedic de medicină sportivă
Telefon: 814-865-3566
Email: [email protected]
Bursă: Medicină ortopedică sportivă, Spitalul Universitar Johns Hopkins, Baltimore, Md.
Rezidențiat: Chirurgie ortopedică, Tulane University, New Orleans, La.
Facultatea de medicină: Temple University School of Medicine, Philadelphia, Pa.
Connect with Paul Sherbondy, MD, on Doximity
- Dejour H, Walch G, Nove-Josserand L, Guier C. 1994. Factorii de instabilitate rotuliană: un studiu radiografic anatomic. Knee Surg Sports Traumatol Arthrosc. 2(1): 19-26.
- Camp CL, Stuart MJ, Krych AJ, Levy BA, Bond JR, Collins MS, Dahm DL. 2013. Măsurătorile CT și RMN ale distanțelor dintre tuberculul tibial și șanțul trohlear nu sunt echivalente la pacienții cu instabilitate rotuliană. Am J Sports Med. 41(8):1835- 40.