Atriile pot deveni dilatate și/sau hipertrofice în circumstanțe patologice. În ceea ce privește mărirea ventriculului, ECG-ul nu poate diferenția dilatarea de hipertrofie, motiv pentru care unii experți au sugerat ca termenul de anomalie atrială să fie folosit în loc de mărire. Extinderea/anormalitatea atrială însoțește adesea extinderea ventriculară. ECG-ul are, așa cum era de așteptat, o sensibilitate scăzută, dar o sensibilitate ridicată în ceea ce privește detectarea măririi atriale. Extinderea atrială stângă este, de asemenea, denumită P mitrală, iar extinderea atrială dreaptă este adesea denumită P pulmonară. Motivele pentru aceasta sunt explicate mai jos.
Conturul normal al undei P pe ECG
Unda P normală (figura 1, panoul superior) este de obicei netedă, simetrică și pozitivă. Unda P în derivația II poate fi, totuși, ușor asimetrică, având două cocoașe. Acest lucru este adesea (dar nu întotdeauna) observat pe traseele ECG obișnuite și se explică prin faptul că atriile sunt depolarizate secvențial, atriul drept fiind depolarizat înaintea atriului stâng. Prin urmare, prima jumătate a undei P este o reflectare a activării atriului drept, iar a doua jumătate este o reflectare a activării atriului stâng. Acest lucru este prezentat în figura 1 (panoul superior). Mai mult, unda P poate fi ușor bifazică (difazică) în derivația V1, ceea ce implică faptul că partea terminală a undei P este negativă (figura 1, panoul superior). Această deviere negativă este în general <1 mm de adâncime. Amplitudinea undei P normale nu depășește 2,5 mm în nicio derivație a membrelor.
Valori de referință pentru unda P
Undele P anormale: mărirea atriului
Dacă un atriu se mărește (de obicei ca un mecanism compensator) contribuția sa la unda P va fi sporită. Lărgirea atriilor stângi și drepte determină modificări tipice ale undei P în derivația II și în derivația V1 (figura 1, al doilea și al treilea panou).
P pulmonare: mărirea atriului drept (hipertrofie, dilatare)
Lărgirea atriului drept este de obicei o consecință a creșterii rezistenței la golirea sângelui în ventriculul drept. Acest lucru se poate datora stenozei valvei pulmonare, presiunii crescute a arterei pulmonare etc. Atriul drept trebuie atunci să se mărească (hipertrofie) pentru a reuși să pompeze sângele în ventriculul drept. Mărirea atriului drept (hipertrofia) duce la curenți electrici mai puternici și, astfel, la creșterea contribuției atriului drept la unda P. Unda P va prezenta o amplitudine mai mare în derivațiile II și V1. O astfel de undă P se numește P pulmonale, deoarece boala pulmonară este cea mai frecventă cauză (figura 1). Amplitudinea undei P este >2,5 mm în P pulmonale.
P mitrală: mărirea atriului stâng (hipertrofie, dilatare)
Dacă atriul stâng întâmpină o rezistență crescută (datorită stenozei valvei mitrale, regurgitării valvei mitrale, hipertensiunii arteriale, cardiomiopatiei hipertrofice), acesta se mărește (hipertrofie), ceea ce sporește contribuția sa la unda P. A doua cocoașă din derivația II devine mai mare, iar devierea negativă în V1 devine mai profundă. Aceasta se numește P mitrală, deoarece boala valvei mitrale este o cauză frecventă (figura 1). Durata undei P va depăși 120 de milisecunde în derivația II.
Anormalitate/alărgire biatrială
Anormalitatea biatrială implică faptul că ECG-ul indică o mărire atât a atriului stâng, cât și a celui drept; i.adică o undă P mare în derivația II și o undă P bifazică mare în derivația V1.