Lamotrigina (Lamictal), un derivat al feniltriazinei, este un agent anticonvulsivant bine stabilit care a demonstrat eficacitate în prevenirea episoadelor de dispoziție la pacienții adulți cu tulburare bipolară I. Mecanismul de acțiune al medicamentului la pacienții cu tulburare bipolară poate fi legat de inhibarea canalelor de sodiu și calciu în neuronii presinaptici și stabilizarea ulterioară a membranei neuronale. Lamotrigina în monoterapie a întârziat semnificativ timpul până la intervenția cu farmacoterapie suplimentară sau terapie electroconvulsivă pentru orice nou episod de dispoziție (manie, hipomanie, depresie și episoade mixte), comparativ cu placebo, în două studii mari, randomizate, dublu-orb, cu o durată de 18 luni. În plus, lamotrigina a fost semnificativ superioară placebo în ceea ce privește prelungirea timpului până la intervenție pentru depresie. Aceste efecte ale lamotriginei au fost demonstrate atât la pacienții cu manie/hipomanie recentă, cât și la cei cu depresie recentă. Lamotrigina a demonstrat eficacitate în ceea ce privește întârzierea episoadelor maniacale/hipomaniacale doar în datele grupate, deși litiul a fost superior lamotriginei în această măsură. Două din patru studii dublu-orb, pe termen scurt, au arătat că lamotrigina este mai eficientă decât placebo în tratamentul pacienților cu tulburare bipolară refractară la tratament sau al celor cu depresie bipolară. Lamotrigina nu și-a demonstrat eficacitatea în tratamentul maniei acute. Lamotrigina a fost în general bine tolerată în studiile de întreținere, cele mai frecvente reacții adverse fiind cefaleea, greața, infecția și insomnia. Incidențele de diaree și tremor au fost semnificativ mai mici la pacienții tratați cu lamotrigină decât la cei tratați cu litiu. Incidența erupțiilor cutanate grave la tratamentul cu lamotrigină a fost de 0,1% în toate studiile privind tulburarea bipolară și a inclus un caz de sindrom Stevens-Johnson ușor. Lamotrigina nu a părut să determine creșterea greutății corporale. Doza de lamotrigină este titrată pe o perioadă de 6 săptămâni până la 200 mg/zi pentru a minimiza incidența erupțiilor cutanate grave. Sunt necesare ajustări ale dozelor inițiale și ale dozelor țintă în cazul coadministrării cu valproat semisodic sau carbamazepină.
Concluzie: Lamotrigina s-a dovedit a fi un tratament de întreținere eficient pentru pacienții cu tulburare bipolară I, întârziind semnificativ timpul până la intervenția pentru orice episod de dispoziție. În plus, lamotrigina a întârziat semnificativ timpul până la intervenție pentru un episod depresiv și a arătat o eficacitate limitată în întârzierea timpului până la intervenție pentru un episod maniacal/hipomaniacal, comparativ cu placebo. Deși nu este aprobată pentru tratamentul pe termen scurt al episoadelor de dispoziție, lamotrigina a demonstrat eficacitate în tratamentul acut al pacienților cu depresie bipolară, dar nu a demonstrat eficacitate în tratamentul maniei acute. Lamotrigina este, în general, bine tolerată, nu pare să determine creșterea greutății corporale și, spre deosebire de litiu, nu necesită, în general, monitorizarea nivelurilor serice.