Les Paul

Les Paul

Les Paul cu o chitară „Les Paul”

Informații de background

Nume de naștere

Lester William Polsfuss

Cunoscut și ca

Vrăjitorul din Waukesha, Red Hot Red, Rhubarb Red

Născut

9 iunie 1915
Waukesha, Wisconsin, Statele Unite ale Americii

Decedat

14 august, 2009

Gen(uri)

Jazz, Pop

Ocupație(ții)

Muzician, compozitor, Inventator

Instrument(e)

Chitară, Banjo, Armonică

Anii de activitate

1928 – prezent

Actori asociați

Les Paul și Mary Ford, Less Paul Trio

Website

Instrument(e) notabil(e)

Gibson Les Paul

Les Paul (născut Lester William Polsfuss) (9 iunie 1915 – 14 august 2009) a fost un chitarist american de jazz și country, unul dintre dezvoltatorii cheie ai chitarei electrice și un pionier în domeniul înregistrărilor electronice. Ca urmare a muzicii sale care a creat tendințe cu Les Paul Trio și, mai târziu, cu duo-ul Les Paul și Mary Ford în anii 1940 și 1950, Paul a influențat o generație de chitariști, în special prin utilizarea suprapunerilor și a altor efecte speciale. Paul a fost, de asemenea, un pionier în dezvoltarea chitarei electrice cu corp solid și a avut astfel un impact major asupra evoluției rock and roll-ului. Printre numeroasele sale inovații în domeniul înregistrărilor se numără overdubbing-ul, efectele de delay, efectele de phasing și înregistrarea multitrack. Paul a avut, de asemenea, un rol esențial în dezvoltarea de noi tehnologii de înregistrare cu Ampex Corporation.

Paul a fost unul dintre primii care a experimentat îmbunătățirea sunetului chitarelor electrice în anii 1940 și mai târziu și-a împrumutat numele chitarei Gibson model „Les Paul”, unul dintre cele mai populare modele din industrie. A fost primul artist cunoscut care a folosit overdubbing-ul, o tehnică pe care a inventat-o. În scurt timp, a lansat o carieră de succes alături de soția sa, Mary Ford, prezentând acest lucru și alte noi efecte speciale. Printre hiturile cuplului se numără „How High the Moon”, „Bye Bye Blues” și „Vaya Con Dios.”

În 1978, Les Paul și Mary Ford au fost incluși în Grammy Hall of Fame. Paul a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1988 și a intrat în National Inventors Hall of Fame în 2005. A fost numit al 46-lea cel mai bun chitarist al tuturor timpurilor în 2003, de către Rolling Stone. Paul a murit la vârsta de 94 de ani, la 14 august 2009, la White Plains Hospital din statul New York.

Biografie

Paul s-a născut în Waukesha, Wisconsin, la George și Evelyn Polfuss. Mai târziu a luat numele de scenă „Les Paul”. De asemenea, a folosit și porecla „Red Hot Red.”

Les a început să fie interesat de muzică la vârsta de opt ani, când a început să cânte la muzicuță. După o încercare de a învăța să cânte la banjo, a început să cânte la chitară. La 13 ani, Paul cânta la nivel semi-profesional ca chitarist de muzică country. La vârsta de 17 ani, Paul a cântat cu trupa Rube Tronson’s Cowboys. La scurt timp după aceea, a renunțat la liceu pentru a se alătura Wolverton’s Radio Band din St. Louis, Missouri, la postul KMOX.

În anii 1930, Paul a cântat muzică de jazz la radioul din Chicago. Primele sale două înregistrări au fost lansate în 1936. Unul a fost atribuit lui „Rhubarb Red”, alter ego-ul hillbilly al lui Paul, iar celălalt a fost ca acompaniator al artistei de blues Georgia White.

The Les Paul Trio

În 1938, Paul s-a mutat la New York și a obținut un loc în cadrul emisiunii radiofonice Pennsylvanians a lui Fred Waring. Paul s-a mutat la Hollywood în 1943, unde a format un nou trio. Ca înlocuitor de ultim moment al lui Oscar Moore, Paul a cântat cu Nat King Cole și alți artiști în concertul inaugural Jazz at the Philharmonic din Los Angeles, la 2 iulie 1944. Tot în acel an, trio-ul lui Paul a apărut în emisiunea radiofonică a lui Bing Crosby. Crosby a continuat să sponsorizeze experimentele de înregistrare ale lui Paul.

Crosby și Paul au înregistrat, de asemenea, împreună de mai multe ori, inclusiv un hit numărul unu în 1945, „It’s Been A Long, Long Time”. În plus față de susținerea lui Crosby și a unor artiști precum The Andrews Sisters, trio-ul lui Paul a înregistrat mai multe albume proprii la casa de discuri Decca la sfârșitul anilor 1940.

Chitara „The Les Paul”

Gibson „Les Paul” model de studio

Paul a fost nemulțumit de chitarele electrice care se vindeau la mijlocul anilor 1930 și a început să experimenteze cu modele proprii. Astfel, a creat „The Log” în 1941, care era pur și simplu o lungime de stâlp de gard comun de 4 „pe 4”, la care a adăugat o punte, un gât de chitară și un pickup. Inovația sa a rezolvat două probleme principale: feedback-ul, deoarece corpul acustic nu mai rezona cu sunetul amplificat, și lipsa de susținere, deoarece energia corzilor nu era disipată în generarea sunetului prin corpul chitarei.

Invenția lui Paul nu a fost prima chitară cu corp solid, deoarece Adolph Rickenbacher își comercializase versiunea sa de instrument cu corp solid în anii 1930. Leo Fender și-a creat în mod independent propria chitară electrică cu corp solid cam în aceeași perioadă în care a făcut-o Paul.

La începutul anilor 1950, Gibson Guitar Corporation a proiectat o chitară care încorporează sugestiile lui Paul și i-a prezentat-o acestuia pentru a o încerca. A fost suficient de impresionat încât să semneze un contract pentru ceea ce a devenit modelul „Les Paul” și a fost de acord să nu cânte niciodată în public sau să fie fotografiat cu altceva decât o chitară Gibson. Acest aranjament a persistat până în 1961, când Gibson a schimbat designul chitarei fără știrea lui Paul. Se pare că a văzut pentru prima dată „noul” Gibson „Les Paul” în vitrina unui magazin de muzică și nu i-a plăcut. Deși contractul său îi cerea să pozeze cu chitara, el a spus că nu era instrumentul „său” și a cerut companiei Gibson să îi îndepărteze numele de pe claviatură. Gibson a redenumit chitara „SG”, iar aceasta a devenit și ea una dintre cele mai bine vândute chitare ale companiei.

Mai târziu, Paul și-a reluat relația cu Gibson și a continuat să susțină chitara „Less Paul” până în prezent, deși își modifică chitarele personale pentru a se potrivi.

Astăzi, chitara Gibson „Les Paul” este folosită în toată lumea, atât de chitariștii începători, cât și de cei profesioniști, fiind foarte admirată pentru ușurința cu care se cântă și pentru nivelul ridicat de sustain. De asemenea, a fost proiectat și un model Epiphone „Les Paul”, cu același aspect exterior, dar oferit la un preț mai mic.

Inovări în domeniul înregistrărilor multitrack

În 1947, Capitol Records a lansat o înregistrare care începuse ca un experiment în garajul lui Paul, intitulată „Lover (When You’re Near Me)”, care îl prezenta pe Paul cântând opt părți diferite la chitara electrică, unele dintre ele înregistrate la jumătate de viteză, de aici „double-fast” atunci când au fost redate la viteză normală pentru master. Aceasta a fost prima dată când a fost folosit multi-tracking într-o înregistrare. Paul nu a folosit bandă magnetică pentru experimentele sale, ci discuri de ceară. Paul înregistra o piesă pe un disc, apoi se înregistra pe el însuși cântând o altă parte cu prima. Înregistrând părțile la viteze ușor diferite și cu întârziere, Paul a generat sunetul său caracteristic, cu ecouri diverse și riff-uri de chitară asemănătoare cu cele ale unui cântec de pasăre. Mai târziu a început să folosească banda magnetică, permițându-i să își ia cu el în turneu aparatura de înregistrare.

În ianuarie 1948, Paul a fost rănit într-un accident de mașină aproape fatal în Oklahoma, care i-a distrus brațul și cotul drept. Medicii i-au spus lui Paul că nu aveau cum să-i reconstruiască cotul într-un mod care să-i permită să-și recapete mișcarea și că brațul său va rămâne în orice poziție în care îl vor pune permanent. Paul i-a instruit atunci pe chirurgi să îi așeze brațul la un unghi de 90 de grade, care să îi permită să îl sprijine și să ridice chitara. A avut nevoie de un an și jumătate pentru a-și reveni.

Cariera cu Mary Ford și Ampex

La începutul anilor 1950, Paul a făcut o serie de înregistrări revoluționare cu soția sa, Mary Ford, care cânta. Aceste înregistrări au fost unice prin utilizarea intensă a suprapunerilor. Printre hiturile cuplului se numără „How High the Moon”, „Bye Bye Blues”, „The World Is Waiting for the Sunrise” și „Vaya Con Dios”. Aceste cântece o prezentau pe Mary armonizându-se cu ea însăși, ceea ce dădea vocii un sunet inedit.

Bing Crosby i-a dat în curând lui Les Paul ceea ce a fost doar a doua înregistrare pe bandă Ampex Model 200 care a fost produsă, iar Paul a văzut imediat potențialul acesteia atât pentru efecte speciale, cum ar fi ecoul și flanging-ul, cât și adecvarea sa pentru o înregistrare multitrack îmbunătățită.

Utilizând acest aparat, Paul și-a dezvoltat sistemul său multitrack pe bandă prin adăugarea unui cap de înregistrare suplimentar și a unor circuite suplimentare, permițând ca mai multe piste să fie înregistrate separat și asincron pe aceeași bandă. Invenția lui Paul a fost rapid dezvoltată de Ampex în înregistratoare cu două și trei piste produse în comerț, iar aceste aparate au reprezentat coloana vertebrală a studiourilor de înregistrare profesionale, a industriei radio și TV în anii 1950 și la începutul anilor 1960.

Funcționarea internă a unui magnetofon Ampex cu trei capete c. 1965

În 1954, Paul a continuat să dezvolte această tehnologie, comandând Ampex să construiască primul magnetofon cu opt piste, pe cheltuiala sa. Aparatul a avut nevoie de trei ani pentru a funcționa corect, iar Paul spune că, până când a fost funcțional, muzica sa nu mai era în vogă și astfel nu a avut niciodată un disc de succes folosindu-l. Proiectul său, cunoscut mai târziu sub numele de „Sel-Sync” (Selective Synchronization), în care un cap de înregistrare special modificat putea fie să înregistreze o nouă piesă, fie să redea o piesă înregistrată anterior, a fost tehnologia de bază pentru înregistrarea multitrack pentru următorii 30 de ani.

Paul și Ford, precum și Crosby, au folosit, de asemenea, tehnica de înregistrare devenită omniprezentă, cunoscută sub numele de close miking, în care microfonul se află la mai puțin de 15 centimetri de gura cântărețului. Acest lucru produce un sunet mai intim și mai puțin reverberant decât cel care se aude atunci când cântărețul se află la un metru sau mai mult de microfon. Tehnica accentuează sunetele de frecvență joasă din voce datorită efectului de proximitate al microfonului și poate da o senzație mai relaxată, deoarece interpretul nu lucrează atât de mult. Rezultatul este un stil de cântat care s-a îndepărtat puternic de cântatul neamplificat în stil teatral.

Paul a găzduit un program radio de 15 minute, The Les Paul Show, pe NBC în 1950, cu trio-ul său (el însuși, Ford și ritmicistul Eddie Stapleton). Emisiunea a evidențiat, de asemenea, efectele electronice ale lui Paul, interpretări orbitoare ale unor numere clasice de pop și jazz, precum și umorul blând dintre Paul și Ford. Mai multe înregistrări ale acestor emisiuni supraviețuiesc astăzi printre colecționarii de radio vechi.

Cariera ulterioară și moștenirea

Les Paul în studioul de înregistrări

La sfârșitul anilor 1960, Paul a intrat în semi-retragere, deși s-a întors ocazional în studio. El și Mary Ford au divorțat în decembrie 1964. Paul a înregistrat un album de succes pentru London Records, Les Paul Now, în 1967, pe care a actualizat unele dintre hiturile sale anterioare. Un deceniu mai târziu, susținut de unii dintre celebrii muzicieni de studio din Nashville, a produs o îmbinare de jazz și improvizație country cu colegul său, virtuozul chitarist Chet Atkins, intitulată Chester and Lester, pentru RCA Victor.

În 1978, Les Paul și Mary Ford au fost incluși în Grammy Hall of Fame. La sfârșitul anilor 1980, Paul a revenit la spectacole live săptămânale active în New York City. În 1983 a primit un premiu Grammy Trustees Award pentru întreaga sa carieră. În 1988, Paul a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame de Jeff Beck, care a declarat: „Am copiat mai multe licks de la Les Paul decât aș vrea să recunosc”. În mai 2005, Paul a fost inclus în National Inventors Hall of Fame, pentru dezvoltarea chitarei electrice cu corp solid. În 2006, Paul a fost inclus în National Broadcasters Hall of Fame. În 2006, la vârsta de 90 de ani, a câștigat două premii Grammy la cea de-a 48-a ediție a Premiilor Grammy pentru albumul său, Les Paul & Friends: American Made World Played.

Un documentar biografic, de lung metraj, intitulat Chasing Sound: Les Paul at 90, a avut premiera mondială pe 9 mai 2007 la Teatrul Downer din Milwaukee, Wisconsin. Paul a apărut la eveniment și a vorbit pentru scurt timp mulțimii entuziaste. În iunie 2008, la Discovery World din Milwaukee s-a deschis o expoziție care prezintă moștenirea lui Paul Paul Paul și cuprinde obiecte din colecția sa personală. Paul a susținut un concert în Milwaukee care a coincis cu deschiderea expoziției.

Paul este nașul chitaristului rock Steve Miller de la Steve Miller Band, căruia Paul i-a dat prima sa lecție de chitară.

Discografie

Single de succes

Albume

  • Feedback (1944)-compilare
  • Les Paul Trio (1946)-compilare
  • Hawaiian Paradise (1949)
  • The Hit Makers! (1950)
  • The New Sound (1950)
  • Les Paul’s New Sound, Volume 2 (1951)
  • Bye Bye Blues! (1952)
  • Gallopin’ Guitars (1952)-compilare
  • Les and Mary (1955)
  • Time to Dream (1957)
  • Lover’s Luau (1959)
  • The Hits of Les and Mary (1960)-compilare
  • Bouquet of Roses (1962)
  • Warm and Wonderful (1962)
  • Swingin’ South (1963)
  • Fabulous Les Paul and Mary Ford (1965)
  • Les Paul Now! (1968)
  • Guitar Tapestry
  • Lover
  • The Guitar Artistry of Les Paul (1971)
  • The World is Still Waiting for the Sunrise (1974)-compilare
  • The Best of Les Paul cu Mary Ford (1974)-compilation
  • Chester and Lester (1976)-cu Chet Atkins
  • Guitar Monsters (1977)-cu Chet Atkins
  • Les Paul and Mary Ford (1978)-compilation
  • Multi Trackin’ (1979)
  • All-Time Greatest Hits (1983)-compilare
  • The Very Best of Les Paul with Mary Ford (1983)-compilare
  • Tiger Rag (1984)-compilare
  • Famille Nombreuse (1992)-compilare
  • The World Is Waiting (1992)-compilare
  • The Best of the Capitol Masters: Selections From „The Legend and the Legacy” Box Set (1992)-compilare
  • All-Time Greatest Hits (1992)-compilare
  • Their All-Time Greatest Hits (1995)-compilare
  • Les Paul: The Legend and the Legacy (1996; un box set de patru CD-uri care prezintă anii în care a lucrat la Capitol Records)
  • 16 Most Requested Songs (1996)-compilation
  • The Complete Decca Trios-Plus (1936-1947) (1997)-compilation
  • California Melodies (2003)
  • Les Paul & Friends: American Made World Played (2005)

Vezi și

  • Chitară electrică

Toate linkurile recuperate la 28 iunie 2018.

  • Emisiuni radio NBC de Les Paul, Mary Ford și basistul/percuționistul Ed Stapleton. La Internet Archive. Fișiere mp3 gratuite din unsprezece dintre emisiunile lor radiofonice, inclusiv emisiunea lor de audiție. www.archive.org

Credite

Scriitorii și editorii New World Encyclopedia au rescris și completat articolul din Wikipedia în conformitate cu standardele New World Encyclopedia. Acest articol respectă termenii Licenței Creative Commons CC-by-sa 3.0 (CC-by-sa), care poate fi folosită și difuzată cu atribuirea corespunzătoare. Meritul este datorat în conformitate cu termenii acestei licențe, care poate face referire atât la colaboratorii New World Encyclopedia, cât și la colaboratorii voluntari dezinteresați ai Fundației Wikimedia. Pentru a cita acest articol, faceți clic aici pentru o listă de formate de citare acceptabile.Istoricul contribuțiilor anterioare ale wikipediștilor este accesibil cercetătorilor aici:

  • Istoria lui Les Paul

Istoria acestui articol de când a fost importat în New World Encyclopedia:

  • Istoria lui „Les Paul”

Nota: Unele restricții se pot aplica la utilizarea imaginilor individuale care sunt licențiate separat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.