Acest număr se va ocupa în principal de dreptul islamic, punând un accent deosebit pe cinci aspecte majore. Acestea constau în sursele Legii islamice, interpretarea sa, economia, finanțele sale, precum și traducerea între aceasta și alte legi scrise în limba engleză.
Subiecte legate de Qurʾān și interpretarea conținutului său juridic
Profesorul Abdul-Hakim Almatroudi (Universitatea din Londra, Regatul Unit), abordează Qurʾān-ul ca fiind una dintre sursele primare ale Legii islamice, punând un accent deosebit pe faptul că Qurʾān-ul este interconectat prin natura sa, astfel încât versetele sale non-juridice sprijină aspectele sale juridice. El susține că, deși o mare parte din Qurʾān nu conține prevederi juridice explicite sau implicite, acesta contribuie, totuși, la stabilirea și susținerea sistemului de drept islamic. Colaboratorul a ajuns la această concluzie prin efectuarea unei analize profunde asupra relației dintre versetele juridice și cele care nu cuprind nicio dispoziție juridică, evaluând, în același timp, anumite teme majore, și anume Dumnezeu, Profetul și mesajul său, precum și viața prezentă și cea de dincolo.
Dr. Mustafa Shah (Universitatea din Londra, Regatul Unit), se axează pe un studiu al corpusului de variae lectiones (lecturi Qurʾānice) și pe rolul pe care diferențele dintre lecturile concomitente sau duble au jucat în interpretarea legii. Trecând în revistă procesele istorice asociate cu transmiterea textuală a Qurʾān, colaboratorul evaluează opinia conform căreia aceste lecturi au fost produsul unor încercări de a ocoli inconsecvențele juridice din învățăturile juridice ale Qurʾān. El explorează, printr-o examinare a cadrului istoric al originii variae lectiones și prin referire la literatura gramaticală timpurie, modul în care juriștii au interpretat un astfel de material. De asemenea, colaboratorul trece în revistă diferite atitudini cu privire la tipurile de variae lectiones pe care savanții clasici le vedeau ca fiind anormale (shādhdha).
Dr. Ramon Harvey (Cambridge Muslim College, Regatul Unit), abordează transmiterea orală a Qurʾān, care dă naștere la dezvoltarea unei tradiții de lectură, care duce la diverse vocalize realizate pe baza textului principal al Qurʾānicului din manuscrisul ʿUthmānī. Zece cititori au fost aleși de Ibn Al-Jazarī (d. 833/1429) pentru a reprezenta o astfel de tradiție de lectură, iar lecturile acestor zece cititori sunt considerate canonice până în prezent. Al-Kisāʾī (d. 189/805) este unul dintre acești zece cititori, care a fost cunoscut prin concentrarea sa profundă asupra gramaticii Qurʾānice, în comparație cu ceilalți cititori. Colaboratorul discută procesul de selecție specific lui Al-Kisāʾī atunci când trebuie să aleagă o anumită lectură printre numeroasele tipuri de lecturi. El utilizează pentru analiza sa un eșantion care cuprinde cincizeci de cazuri în care există diferențe între lectura lui Al-Kisāʾī și cele ale celorlalți cititori. Contribuabilul susține că este posibil, prin efectuarea unei comparații între lectura lui Al-Kisāʾī și notele date de cercetătorii clasici ai lingvisticii Qurʾān-ului, să sugereze o tipologie a posibilelor rațiuni care stau la baza diferențelor dintre lectura lui Al-Kisāʾī și cele ale celorlalți cititori. Astfel de diferențe în lectura sa față de lecturile celorlalți se bazează în mod clar pe preferințele gramaticale și sunt consecvente. Analiza unei serii de lecturi ale sale cu scopul de a interpreta Legea islamică ar ajuta și mai mult la prezentarea subtilității operei sale.
Domnul Shafi Fazaluddin (Solicitor al instanțelor superioare din Anglia și Țara Galilor, calificat în 1998, Regatul Unit), abordează conceptul de etică a concilierii din Qurʾān ca fiind un aspect crucial în Legea islamică, care conduce la hotărâri juridice islamice. Aceasta constituie o parte importantă în sistemul juridic al islamului, soluționând disputele dintre părțile litigante. Colaboratorul subliniază că literatura tradițională specifică conceptului de conciliere în Qurʾān a fost adesea înclinată spre discutarea procesului de reconciliere, deși erudiția occidentală este puțin sau deloc interesată de acest domeniu. El, examinând noțiunea de etică a concilierii în textele Qurʾānice, pune sub semnul întrebării constituenții, domeniul de aplicare, obiectivul și scopul acesteia. Efectuând un studiu asupra întregului Qurʾān, colaboratorul susține că noțiunea de conciliere nu este deloc limitată la textele Qurʾānice care conțin termenul „ṣulḥ”, ci mai degrabă este considerată o noțiune omniprezentă care există în cadrul relațiilor sociale. Ea se realizează în special prin comportamente bune, atitudini pozitive, evitarea disputelor, etc.
Raționament juridic abductiv și gândire economică islamică
Dr. Valentino Cattelan (Universitatea din Florența, Italia), evidențiază, prin utilizarea lui Alice în Țara Minunilor ca dispozitiv hermeneutic în încercarea de a căuta logica jurisprudenței islamice, o divergență crucială în punerea în aplicare a abducției ca element primar de inferență în dreptul islamic între gândirea juridică occidentală și cea islamică. În mod specific, contribuabilul, printr-o examinare atentă a relației dintre drept și fapt în termeni simbolici, accentuează faptul că, în timp ce gândirea juridică occidentală se caracterizează prin faptul că are o dihotomie între fapt și drept, jurisprudența islamică prezintă o legătură puternică între „real” și „drept”, în care exercitarea raționamentului personal „ijtihād” în înțelegerea Sharīʿa duce adesea la hotărârea juridică reală în creația lui Dumnezeu. Pe baza celor de mai sus, el susține că, în cazul în care legea este prescrisă de Sharīʿa, nu numai că hotărârea juridică este derivată din surse juridice primare, dar dreptul va fi, de asemenea, justificat printr-un verdict care clarifică faptul care a dat naștere legii care urmează să fie pusă în aplicare în cazul dat. Prin urmare, raptul, afirmă colaboratorul, poate oferi o explicație pentru natura jurisprudenței islamice, ramificațiile sale și funcția tradiției ca fiind factori importanți ai logicii sistemului juridic al islamului. Cu toate acestea, există incertitudine în ceea ce privește compatibilitatea dintre logica dreptului islamic și logica deductivă a dreptului statului modern, care este văzut ca un produs al gândirii juridice occidentale.
Mr. Sami Al-Daghistani (dublu doctorand, Universitatea Leiden și WWU Münster, cercetător invitat, MESAAS Columbia University, Olanda și Germania), abordează conceptul de maṣlaḥa și legătura sa cu domeniul gândirii juridice și economice islamice, așa cum a fost discutată de eminenți savanți musulmani atât în trecut, cât și în prezent. Contribuabilul încearcă într-adevăr să abordeze o serie de aspecte, cum ar fi modul în care maṣlaḥa poate fi întruchipată în cadrul raționamentului juridic islamic, tipul de semnificație transmisă de maṣlaḥa, lectura economică și/sau juridică pe care o postulează și noțiunea dacă legea, etica și sursele scripturale joacă sau nu un rol egal în dezvoltarea conceptului de maṣlaḥa în termeni economici. Conceptul de maṣlaḥa a făcut întotdeauna parte din teoria dreptului islamic, dar a fost rareori abordat în contextul gândirii economice. Contribuabilul oferă o prezentare istorică a sistemului juridic al Islamului și a conceptului de maṣlaḥa în contextul economiei islamice, punând un accent deosebit pe opera lui AlGhazālī. El investighează apoi jurisprudența economică islamică și teoria economică islamică, așa cum sunt ele înțelese și discutate de către teoreticieni influenți ai studiilor economice în islam, acreditând opinia conform căreia economia islamică este strâns legată de esența raționamentului juridic islamic. Contribuabilul se folosește de gândurile lui Mohammad Al-Sadr pentru a considera economia islamică drept un principiu și nu o știință. El examinează fundamentul juridic al islamului cu normativitatea sa, aruncând lumini asupra noțiunii că normele juridice au fost incluse în raționamentul economic islamic, idee care rezidă în conceptul că modelele legii islamice au fost construite social alături de anumite caracteristici ale raționamentului economic islamic. El susține că, în ciuda faptului că literatura de drept islamic și cea de economie islamică sunt întemeiate pe sursele juridice și economice islamice primare „Coranul și Tradițiile profetice”, ele se află, totuși, în cosmologia etică, care este chiar mai mult decât o chestiune teologică exactă.
Custom as a Source of Islamic Law and Juristic Views of an Early Andalusian Mālikī Jurist
Dr. Abbas Mehregan (Cercetător independent, Germania), se ocupă de relația dintre lege și societate și de rolul său crucial jucat în formularea legii femeilor în cadrul sistemului juridic islamic din punct de vedere sociologic. Contribuabilul examinează structurile economice, politice și sociale specifice dreptului femeii în Peninsula Arabică în epoca preislamică, prezentând anumite legi bazate pe obiceiurile arabilor care au fost respinse de legea islamică și altele care au fost modificate și apoi acceptate de jurisprudența islamică. Anumite aspecte juridice au fost abordate în mod special, cum ar fi căsătoria, poligamia, drepturile la moștenire, banii de sânge, procesul de mărturie și formele de probe acceptate în cazurile juridice, sistemul de acordare a fatwā, excluderea femeilor din sistemul judiciar, normele privind vălul și dreptul de tutelă asupra copiilor în caz de divorț. Colaboratorul susține, prin examinarea atentă a modului în care Profetul Mahomed (Pacea fie asupra sa!) introduce dreptul islamic, că obiceiul ar trebui să fie considerat o sursă a dreptului islamic, alături de alte surse juridice cunoscute în mod obișnuit ale jurisprudenței islamice.
Dr. Daniel Vazquez-Paluch (House of Wisdom, Regatul Unit), colectează opiniile juridice susținute de un jurist andaluz timpuriu: ʿĪsā ibn Dīnār (d. 212/827), în încercarea de a explora și analiza opiniile și gândurile sale juridice. Colaboratorul examinează îndeaproape notele și comentariile sale detaliate și explicative scrise pe Almuwaṭṭaʾ, așa cum sunt documentate în problemele juridice juridice pe care le-a elaborat în Mustakhraj de Alʿutbī (d. 255/869), alături de analiza profundă a discuției sale îndelungate cu elevul său Ibn Muzayn. S-a pus mare accent pe Mālikī Muwaṭṭaʾ în Alandalus încă din epoca foarte timpurie în care Școala de Drept Mālikī a fost autoritatea juridică dominantă, iar Ibn Alqāsim a fost interpretul de încredere al Mālikī Madhhab. Colaboratorul susține că cele de mai sus reprezintă provocări la datarea de către Calder a Mālikī Muwaṭṭaʾ Mālikī și la datarea de către Melchert a Mālikismului occidental.
Finanțe islamice și traducere juridică între engleză și arabă
Dr. Fahad Al-Zumai și Dr. Mohammed Al-Wasmi (Universitatea din Kuweit, Kuweit), abordează industria finanțelor islamice ca fiind relativ nouă, deși în creștere rapidă pentru a fi industria financiară predominantă în Orientul Mijlociu, precum și în Africa de Nord. Industria financiară islamică se bazează în principal pe dispozițiile Sharīʿa, inclusiv pe interzicerea uzurii. Colaboratorii subliniază accentul acordat de specialiștii în drept islamic dimensiunii etice a industriei financiare islamice, în măsura în care aceasta poate fi privită ca o soluție fructuoasă la capitalismul de cumetrie de facto. Criza financiară actuală a creat provocări cruciale pentru industria finanțelor islamice, dar, în același timp, a oferit acestei industrii o oportunitate de aur pentru a se integra în finanțele predominante și a deveni o industrie influentă. Colaboratorii evaluează industria finanțelor islamice în raport cu actuala criză financiară, în încercarea de a explora dacă fundamentul etic al instituțiilor financiare islamice poate sau nu să distingă aceste instituții de instituțiile financiare convenționale. Ei oferă o prezentare relativ succintă a finanțelor în Islam, urmată de o discuție despre structura cadrului de guvernanță a instituțiilor financiare islamice și despre rolul crucial jucat de organele acestora. Se face o comparație între construcția etică a instituțiilor financiare islamice și cea a instituțiilor financiare convenționale. Colaboratorii susțin că există un mare eșec etic al actualului sistem financiar universal în a face față actualei crize financiare.
Dr. Hanem El-Farahaty (Universitatea din Leeds și Universitatea din Mansoura, Regatul Unit și Egipt), abordează conceptul de traducere juridică între engleză și arabă, deoarece a existat o nevoie presantă la nivel mondial de traducere juridică din motive legate de cererea de azil și de imigrație, o chestiune care necesită efectuarea de cercetări suplimentare în acest domeniu specific. Datorită faptului că există diferențe clare între engleza juridică și araba juridică la diverse niveluri, apar adesea diferite probleme de traducere atunci când un anumit text juridic este redat între limbile menționate mai sus, de la probleme lingvistice, probleme specifice culturii până la probleme legate de sistem. Contribuabilul examinează diferite modalități de redare a elementelor lexicale între engleza juridică și araba juridică. Ea explorează și analizează diferite domenii problematice în traducerea juridică între limbile engleză și arabă, sugerând strategii plauzibile pentru a face față acestor domenii acute de traducere. Acestea includ termeni specifici culturii și legați de sistem, termeni specializați, termeni arhaici, dublete, precum și triplete. Contribuabilul abordează problemele comune cu care se confruntă traducătorul atunci când redă un anumit text juridic din engleză în arabă și invers, aruncând o oarecare lumină asupra problemelor lexicale întâlnite în traducerea juridică engleză-arabă și arabă-engleză. De asemenea, ea prezintă anumite proceduri care trebuie urmate la redarea termenilor juridici între engleză și arabă. Colaboratoarea susține că traducerea termenilor juridici lexicali între engleză și arabă necesită o cunoaștere temeinică a sistemelor lingvistice și juridice atât ale limbii engleze, cât și ale limbii arabe, pregătire profesională, corpusuri bine definite și dicționare electronice actualizate.
.