Derivat din latinescul lascivia, care înseamnă „excitare sau dorință arzătoare”, de la lascivus care înseamnă „excitat”, cuvântul lascivitate se referă la o înclinație pentru plăcerile carnale și la un exces de apetit sexual. Abundența de stimuli care excită simțurile generează adesea o activitate sexuală exacerbată sau o dorință care declanșează pofta.
Lascivia este asociată cu o excitație și voluptate necontrolată sau necontrolată, în raport cu comportamentul celor care se complac în ea. Este o nevoie de satisfacere imediată a dorinței sexuale, care este prioritară la subiecții care nu-și pot controla impulsurile.
Laritatea este o dorință sexuală irepresibilă, care nu poate aștepta momentul potrivit.
Problemele apar atunci când impulsul sexual exercită o dominație totală asupra subiectului, fără nicio posibilitate de control. În astfel de cazuri, există adesea consecințe la locul de muncă, în familie și în sferele interpersonale. Și este foarte probabil ca persoana care are nevoie de satisfacție sexuală la orice oră din zi să aibă probleme de relaționare cu partenerul său.
Dar atunci când dorința exacerbată este punctuală, situația este diferită, de exemplu după o distanțare de cuplu în care momentul întâlnirii, mult dorit de ambele părți, a fost fantezizat. Pofta nepatologică, sub control și cu persoana potrivită la momentul potrivit, este sănătoasă pentru relații sexuale bune.
În lascivitate, persoana are o nevoie de satisfacere a plăcerii sexuale aici și acum, fără să se gândească la consecințele acțiunilor sale. De exemplu, subiectul excitat în mediul său de lucru nu va ezita să se ducă la baie pentru a se masturba de mai multe ori într-o perioadă scurtă de timp. Dacă imposibilitatea de a executa o practică sexuală generează angoasă, acest lucru poate fi un motiv de îngrijorare.
Lupta începe prin a se instala în minte, care este scena fanteziilor, situațiilor și imaginilor pofticioase. Acest lucru apare adesea într-o formă exagerată atunci când persoanei îi lipsesc momentele vitale de gratificare, de exemplu cele create de muzică, lectură, artă, timpul petrecut în aer liber, momente care se dispersează și dau mai puțin spațiu gândurilor de această natură.
Încă înainte de naștere, există deja o percepție a gratificării din partea persoanei nenăscute care se dezvoltă în pântecele mamei, un mediu confortabil protejat de adversitățile din exterior. Aceste sentimente de satisfacție sunt primele baze fundamentale pentru constituirea viitoarei subiectivități în viața adultă.
O femeie însărcinată care a suferit lovituri și violențe în timpul gestației, nu va putea evita percepția de frustrare din partea copilului care se dezvoltă în pântecele ei. La fel cum fătul, în uter, va conștientiza în mod plăcut senzațiile plăcute de gratificare generate de simbioza cu o femeie însărcinată a cărei familie îl așteaptă cu dragoste și dăruire.
La naștere și pe tot parcursul vieții, suma gratificațiilor trebuie să depășească cantitatea de frustrări pentru ca o ființă umană echilibrată mental să se dezvolte. Dacă acest lucru nu se întâmplă, căutarea satisfacției se poate concentra asupra unor orizonturi nedorite și poate duce la căi nebănuite.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, căutarea satisfacției se poate concentra asupra unor orizonturi nedorite și poate duce la căi nebănuite.