„Lăsați China să doarmă, căci atunci când se va trezi, va zgudui lumea”, așa spune un citat atribuit adesea lui Napoleon Bonaparte. Indiferent dacă aceste cuvinte au fost sau nu rostite de Napoleon Bonaparte, în ultimii ani, Partidul Comunist Chinez (PCC) a creat o realitate foarte îngrijorătoare pentru această afirmație.
În ultimii ani, raport după raport a făcut lumină asupra tratamentului îngrozitor aplicat grupurilor minoritare etno-religioase din China. În special musulmanii uiguri care au îndurat încarcerarea în masă în așa-numitele lagăre de reeducare, îndoctrinare, abuzuri fizice și sexuale, sclavie modernă, sterilizare forțată, avorturi forțate și multe altele. Bineînțeles, PCC neagă toate aceste acuzații. Într-adevăr, într-o declarație recentă în care contestă acuzațiile de sterilizare forțată și avorturi forțate, Ambasada Chinei în SUA a scris pe Twitter că un „studiu arată că, în procesul de eradicare a extremismului, mințile femeilor uigure din Xinjiang au fost emancipate și au fost promovate egalitatea de gen și sănătatea reproducerii, ceea ce le-a făcut să nu mai fie mașini de făcut copii”. Ele au fost mai încrezătoare și mai independente”. Postarea a fost între timp eliminată de Twitter pentru că a încălcat regulile Twitter.
Se spune că aceste presupuse încălcări ale drepturilor omului în China continuă. La 13 ianuarie 2021, Comisia pentru drepturile omului a Partidului Conservator britanic a lansat noul său raport privind situația drepturilor omului în China. Comisia pentru drepturile omului a Partidului Conservator britanic este un organism pentru drepturile omului care a fost înființat în 2005 de către Rt Hon Liam Fox MP, pe atunci ministru de externe din umbră al Marii Britanii, pentru a evidenția preocupările internaționale privind drepturile omului, pentru a informa, consilia și îmbunătăți politica externă a partidului. Noul raport intitulat „The Darkness Deepens. The Crackdown on Human Rights in China 2016-2020” discută dovezile de abuzuri grave ale drepturilor omului, inclusiv încălcări ale „libertății de exprimare, ale libertății presei și ale libertății de religie sau de credință pe întreg teritoriul Chinei, utilizarea pe scară largă și sistematică a torturii și a relelor tratamente, mărturisiri forțate, recoltarea forțată de organe, sclavia modernă, instituirea unui stat de supraveghere orwellian, hărțuirea, intimidarea, dispariția și încarcerarea avocaților, a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor societății civile, precum și absența completă a unui proces echitabil, a independenței judiciare sau a statului de drept în sistemul juridic… încălcările din timpul pandemiei Covid-19 și agresiunea tot mai mare a Chinei față de cei care critică bilanțul său în materie de drepturile omului în cadrul organizațiilor multilaterale, în special al Organizației Națiunilor Unite… dovezi privind situația uigurilor și a altor persoane din , continuarea represiunii în Tibet și creșterea încălcărilor drepturilor omului în Hong Kong.” Autoritățile chineze nu au răspuns încă la aceste acuzații.
Raportul concluzionează că „asaltul PCC asupra drepturilor și libertăților fundamentale de bază ale omului, a demnității umane, a acordurilor internaționale și a ordinii internaționale bazate pe reguli” și face o litanie de recomandări. Printre acestea se numără o revizuire cuprinzătoare a acordurilor dintre Marea Britanie șiChina, în toate departamentele guvernamentale relevante, înființarea unei coaliții internaționale a democrațiilor pentru a coordona un răspuns global la criza drepturilor omului din China, aplicarea sancțiunilor Magnitsky, și anume, sancțiuni specifice împotriva oficialilor și entităților din guvernele din China și Hong Kong care sunt responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului, conducerea unei inițiative la Națiunile Unite pentru a obține sprijin pentru înființarea unui mecanism al ONU care să abordeze problema drepturilor omului în China și urmărirea înființării unor mecanisme de răspundere pentru a-i trage la răspundere pe autorii crimelor de atrocități în masă, printre altele.
Noul raport a primit sprijinul unor personalități de rang înalt din Partidul Conservator, inclusiv al foștilor lideri William Hague, Sir Iain Duncan Smith și al fostului ministru de externe Sir Malcolm Rifkind. Cu toate acestea, raportul nu înseamnă nimic dacă Partidul Conservator, partidul aflat la guvernare în Regatul Unit, nu ia în serios concluziile și nu dă curs recomandărilor sale sau nu ia alte măsuri decisive. Zilele și săptămânile următoare vor arăta dacă partidul aflat la guvernare în Marea Britanie se va trezi în timp ce PCC continuă să zguduie lumea.
Urmăriți-mă pe Twitter sau LinkedIn. Consultați site-ul meu sau o parte din celelalte lucrări ale mele aici.