Înrădăcinat în teatralitatea de tabără a lui Alice Cooper și în hard rock-ul sordid al trupei de glam rock New York Dolls, Kiss a devenit unul dintre favoriții adolescenților americani în anii ’70. Cei mai mulți copii erau îndrăgostiți de look-ul celor de la Kiss, nu de muzica lor. Îmbrăcați în costume și machiaje scandalos de extravagante, trupa a creat un spectacol captivant pe scenă, cu gheață carbonică, bombe de fum, lumini elaborate, scuipări de sânge și respirație de foc, care a captivat imaginația a mii de copii. Dar muzica celor de la Kiss nu ar trebui să fie respinsă – era un amestec puternic din punct de vedere comercial de hard rock imnic, cu pumnii strânși, condus de cârlige elegante și balade alimentate de chitare puternice, melodii îmbietoare și corzi ample. A fost un sunet care a pus bazele atât pentru arena rock, cât și pentru pop-metal care a dominat rockul la sfârșitul anilor ’80.
Kiss a fost creația lui Gene Simmons (bas, voce) și Paul Stanley (chitară ritmică, voce), foști membri ai trupei hard rock Wicked Lester din New York; duo-ul l-a adus pe toboșarul Peter Criss prin intermediul anunțului său din Rolling Stone, în timp ce chitaristul Ace Frehley a răspuns la un anunț din The Village Voice. Chiar și la primul lor concert din Manhattan, în 1973, abordarea grupului a fost teatrală, iar producătorul Flipside, Bill Aucoin, a oferit trupei un contract de management după spectacol. Două săptămâni mai târziu, trupa a semnat cu proaspăta casă de discuri a lui Neil Bogart, Casablanca. Kiss și-a lansat debutul autointitulat în februarie 1974; a ajuns pe locul 87 în topurile americane. Până în aprilie 1975, grupul a lansat trei albume și a efectuat turnee constante în America, construindu-și o bază considerabilă de fani.
Culese din aceste numeroase concerte, Alive! (lansat în toamna anului 1975) a transformat trupa în superstaruri ale rock & roll-ului; a urcat în Top 10, iar single-ul care îl însoțea, „Rock ‘N’ Roll All Nite”, a ajuns pe locul 12. Următorul album, Destroyer, a fost lansat în martie 1976 și a devenit primul album de platină al grupului; a inclus, de asemenea, primul lor single din Top Ten, „Beth”, balada puternică a lui Peter Criss. Mania Kiss era în plină desfășurare; mii de articole de marfă au ajuns pe piață (inclusiv aparate de pinball, machiaje și măști și jocuri de societate), iar grupul a avut două cărți de benzi desenate lansate de Marvel, precum și un film TV live-action, Kiss Meet the Phantom of the Park. Un sondaj Gallup din 1977 a numit Kiss cea mai populară trupă din America. Trupa nu era niciodată văzută în public fără să fie machiată, iar popularitatea lor creștea vertiginos; numărul membrilor Kiss Army, clubul de fani al trupei, era de șase cifre.
Chiar și o popularitate atât de enormă avea totuși limitele sale, iar trupa le-a atins în 1978, când toți cei patru membri au lansat albume solo în aceeași zi din octombrie. Discul lui Simmons a fost cel mai de succes, ajungând pe locul 22 în topuri, însă toți au ajuns în Top 50. Dynasty, lansat în 1979, a continuat seria de albume de platină, însă a fost ultimul lor disc cu formația originală – Criss a plecat în 1980. Kiss Unmasked, lansat în vara anului 1980, a fost înregistrat cu toboșarul de sesiune Anton Fig; adevăratul înlocuitor al lui Criss, Eric Carr, s-a alăturat trupei la timp pentru turneul lor mondial din 1980. Kiss Unmasked a fost primul album de la Destroyer încoace care nu a reușit să obțină discul de platină, iar Music from the Elder din 1981, primul lor album înregistrat cu Carr, nu a obținut nici măcar discul de aur – nu a reușit să treacă de locul 75 în topuri. Ace Frehley a părăsit trupa după lansarea albumului; a fost înlocuit de Vinnie Vincent în 1982. Primul album al lui Vincent cu trupa, Creatures of the Night din 1982, s-a descurcat mai bine decât Music from the Elder, însă nu a reușit să treacă de numărul 45 în topuri.
Simțind că era timpul pentru o schimbare, Kiss a renunțat la machiajul lor pentru albumul Lick It Up din 1983. Publicitatea a funcționat, deoarece albumul a devenit primul lor disc de platină în patru ani. Animalize, lansat în anul următor, a avut la fel de mult succes, iar grupul și-a recâștigat practic nișa. Vincent a plecat după Animalize și a fost înlocuit de Mark St. John, deși St. John s-a îmbolnăvit curând de sindromul Reiter și a părăsit trupa. Bruce Kulick a devenit noul chitarist principal al Kiss în 1984. Pentru restul deceniului, Kiss a scos o serie de albume cu cele mai bune vânzări, culminând cu balada de succes de la începutul anului 1990, „Forever”, care a fost cel mai mare single al lor de la „Beth” încoace. Kiss era programat să înregistreze un nou album cu vechiul lor producător, Bob Ezrin, în 1990, când Eric Carr s-a îmbolnăvit grav de cancer; acesta a murit în noiembrie 1991, la vârsta de 41 de ani. Kiss l-a înlocuit cu Eric Singer și au înregistrat „Revenge” (1992), primul lor album din 1989 încoace; a fost un hit de top 10 și a devenit album de aur. Kiss l-a urmat cu lansarea albumului Alive III în anul următor; acesta a avut o performanță respectabilă, dar nu s-a ridicat la standardele celor două înregistrări live anterioare.
În 1996, formația originală Kiss – cu Simmons, Stanley, Frehley și Criss – s-a reunit pentru a efectua un turneu internațional, cu faimosul lor machiaj și efecte speciale. Turneul a fost unul dintre cele mai de succes din 1996, iar în 1998 grupul reunit a lansat Psycho Circus. În timp ce turneul care a urmat în sprijinul lui Psycho Circus a fost un succes, vânzările albumului de reunire a Kiss nu au fost atât de spectaculoase pe cât se anticipa. Amintind de perioada lipsită de concentrare a trupei de la sfârșitul anilor ’70, puține piese de pe Psycho Circus îi prezentau pe toți cei patru membri cântând împreună (majoritatea pieselor au fost completate cu muzicieni de sesiune), deoarece trupa părea mai interesată să inunde din nou piața cu marfă în loc să facă din muzică prioritatea lor principală. În condițiile în care se zvonea că turneul Psycho Circus va fi ultimul lor turneu, cvartetul a anunțat în primăvara anului 2000 că va lansa în vară un turneu de adio în Statele Unite, care a devenit una dintre cele mai mari atracții de concert ale anului. Dar în ajunul unui turneu japonez și australian la începutul anului 2001, Peter Criss a părăsit brusc trupa încă o dată, se presupune că era nemulțumit de salariul său. În locul său a intrat Eric Singer, fostul toboșar al trupei Kiss, care, într-o mișcare controversată pentru unii fani de lungă durată, a îmbrăcat machiajul de om-pisică al lui Criss (deoarece Simmons și Stanley dețin atât modelele de machiaj ale lui Frehley, cât și ale lui Criss, nu a existat nicio amenințare de proces), în timp ce turneul de adio a continuat.
Cu trupa programată să se retragă (se presupune) până la sfârșitul anului 2001, o cutie mamut care să cuprindă întreaga carieră a fost programată pentru sfârșitul anului, în timp ce vara a văzut poate cea mai exagerată piesă de marfă Kiss de până acum – „Kiss Kasket”. Grupul a fost relativ liniștit în restul anului, dar 2002 a început în forță, deoarece Gene Simmons a dat un interviu amuzant și controversat la NPR, în care a criticat organizația și l-a certat pe gazda Terry Gross cu comentarii sexuale și răspunsuri condescendente. El își promova autobiografia în acel moment, care a provocat, de asemenea, disensiuni în tabăra Kiss din cauza comentariilor incendiare făcute la adresa lui Ace Frehley. Ulterior, Frehley a refuzat să apară la un spectacol aniversar American Bandstand; locul său a fost luat de Tommy Thayer, care purta perucă, iar Simmons s-a grăbit să respingă spectacolul ca fiind încă unul dintr-o lungă serie de decizii orientate spre bani. Trupa a continuat să facă turnee pe tot globul fără niciun album nou în magazine, dar în 2008 s-a întors în studio, și-a reînregistrat hiturile și a lansat Jigoku-Retsuden aka KISSology sau Kiss Klassics (lansarea a fost inițial exclusivă pentru Japonia).
În primăvara anului 2009, trupa a început să înregistreze primul album de studio din ultimii 11 ani, iar rezultatele au fost lansate în octombrie cu titlul Sonic Boom. Produs de Paul Stanley și Greg Collins, albumul a fost distribuit exclusiv în America de Nord de către Wal-Mart. În 2012, a apărut cel de-al 20-lea album de studio al trupei, Monster, care rescrie rock-ul petrecăreț de tip cowbell-heavy din perioada de apogeu a anilor ’70 și adaugă câteva trimiteri la metalul sinistru al albumului Revenge din 1992. În 2014, după 15 ani de eligibilitate, Kiss a fost inclusă în Rock & Roll Hall of Fame. În anul următor au lansat un single în colaborare cu grupul idol japonez Momoiro Clover Z. În 2017, a fost lansat un best-of pe un singur disc care cuprinde întreaga carieră, Kissworld, care a coincis cu un turneu mondial masiv cu același nume.