Scop: Să se evalueze dacă inhibitorii pompei de protoni sunt mai eficienți decât antagoniștii H2 (H2-A) pentru tratamentul ulcerului peptic sângeros.
Surse de date: Baza de date PubMed până în ianuarie 2000.
Selecția studiilor: Studii comparative randomizate comparative ale inhibitorilor pompei de protoni (omeprazol, lansoprazol sau pantoprazol) vs. H2-A (cimetidină, ranitidină sau famotidină).
Extragerea datelor: Meta-analiză care combină cotele de probabilitate (OR) ale studiilor individuale într-un OR global (metoda Peto). REZULTATE EVALUATE: Sângerare persistentă sau recurentă, necesitatea unei intervenții chirurgicale sau mortalitate.
Concluzii: Inhibitorii pompei de protoni sunt mai eficienți decât H2-A în prevenirea hemoragiilor persistente sau recurente din ulcerul gastroduodenal, deși acest avantaj pare să fie mai evident la pacienții care nu au un tratament adjuvant de scleroză. Acest efect benefic pare să fie similar sau chiar mai accentuat la pacienții cu ulcer Forrest Ia, Ib sau IIa. Cu toate acestea, inhibitorii pompei de protoni nu sunt mai eficienți decât H2-A în ceea ce privește reducerea intervențiilor chirurgicale sau a ratelor de mortalitate. Cu toate acestea, datele sunt prea puține și eterogene pentru a trage concluzii definitive, iar alte studii comparative sunt în mod clar justificate.