04 Octombrie Importanța sistemului de procesare vestibulară!
Ce este sistemul de procesare vestibulară?
Sistemul de procesare vestibulară joacă un rol esențial în relația dintre corpul nostru, gravitația și lumea fizică. Acesta ne furnizează informații despre locul în care se află corpul nostru în spațiu. Este responsabil să ne informeze dacă corpul nostru este staționar sau în mișcare, cu ce viteză se mișcă și în ce direcție.
Sistemul vestibular oferă o bază pentru dezvoltarea tuturor celorlalte sisteme senzoriale, cum ar fi atingerea, vederea, sunetul și propriocepția. Este un element important al sistemului nervos central și este crucial pentru dezvoltarea echilibrului, a coordonării, a controlului motor al ochiului, a coordonării bilaterale (capacitatea de a utiliza pe deplin ambele părți ale corpului) și pentru dezvoltarea încrederii și a încrederii în mișcare. Este sistemul care ne permite să dezvoltăm o toleranță la mișcare. Funcții fundamentale, cum ar fi postura noastră și orientarea spațială, sunt afectate de sistemul de procesare vestibulară. De exemplu, postura noastră se poate schimba dacă ne aflăm pe un leagăn, pentru a ne permite să rămânem în poziție verticală și să înțelegem unde ne aflăm în spațiu. Acesta furnizează informații pentru reflexele de protecție ale corpului nostru și ne pregătește să intrăm în modul de luptă sau de fugă în situații de urgență.
Ce implică și cum?
Sistemul vestibular implică organe și receptori vestibulari, localizați în regiunea non-auditorie a urechii interne. Acesta include două componente: canalul semicircular, care detectează mișcările de rotație, și organele otolitice (utricul și sacul), care detectează modificările liniare. Aceste organe detectează mișcările fluidelor și furnizează informații despre locul în care se află capul nostru în spațiu. Aceste informații ne actualizează apoi orientarea și echilibrul corpului nostru în mediul înconjurător, permițându-ne să experimentăm securitatea gravitațională. Securitatea gravitațională este încrederea pe care o avem în faptul că ne putem menține poziția și putem interacționa cu mediul înconjurător fără a cădea. Prin urmare, atunci când sistemul nostru vestibular este sănătos, suntem capabili să ne simțim încrezători în timpul activităților care necesită mișcare, indiferent dacă picioarele noastre sunt pe sau în afara solului. De asemenea, avem control în ceea ce privește începerea și oprirea activităților, cum ar fi legănatul, săriturile, cățăratul și saltul, deoarece corpul nostru este capabil să se adapteze și să mențină echilibrul, protejându-ne corpul și reducând rănile. Un sistem vestibular sănătos ne permite, de asemenea, să fim capabili să fim atenți la alte intrări senzoriale pe care le întâlnim pe parcursul zilei, astfel încât să ne putem concentra pe activități precum cititul, mâncatul și pur și simplu statul jos!
Cu ce este legat acest sistem?
Sistemul vestibular este interconectat din punct de vedere neurologic cu multe alte sisteme din creier. Un exemplu este sistemul limbic, care este crucial pentru dezvoltarea ulterioară a reglării și bunăstării fizice, emoționale și psihosociale. Sistemul de procesare vestibulară este, de asemenea, interconectat cu cerebelul, combinând informațiile vizuale pentru a permite mișcările reflexive ale ochilor. Acest lucru este necesar pentru urmărirea obiectelor în mișcare, scanarea, discriminarea obiectelor și stabilizarea vizuală a privirii. Acest lucru poate avea un impact asupra unor activități precum cititul, practicarea sportului, ajustarea atenției vizuale în timp ce se deplasează și menținerea atenției atunci când alternează atât privirea la tablă, cât și apoi la propria lucrare.
Ce se întâmplă atunci când există probleme cu procesarea vestibulară?
Problemele asociate cu procesarea vestibulară pot face ca multe aspecte ale vieții de zi cu zi să fie foarte dificile. Copiii cu un sistem disfuncțional de procesare vestibulară pot fi hipo sau hiperreactivi la mișcare și pot părea să prezinte comportamente din ambele situații în orice moment. Copiii pot părea să se teamă de mișcare pentru că se simt nesiguri și dezechilibrați. Acest lucru îi determină adesea pe copii să prefere activitățile sedentare, evitând leagănele sau cățăratul, sau alte activități în care picioarele lor părăsesc pământul. Ei pot prezenta sensibilitate la schimbările suprafețelor de mers și pot avea dificultăți în a rămâne concentrați și în poziție verticală la școală. De asemenea, pot avea dificultăți în a se deplasa prin mediul înconjurător acasă sau la locul de joacă, deplasându-se adesea cu prudență sau încet. La copiii mai mici, aceste dificultăți îi determină adesea să nu le placă să fie mutați pe burtă sau pe spate, sau să li se încline capul pe spate.
În schimb, copiii pot părea a fi în continuă mișcare, incapabili să stea nemișcați. Acest lucru poate avea un impact asupra unor activități precum cititul și scrisul la școală și menținerea concentrării fără a se mișca. Acești copii pot părea necoordonați și neîndemânatici, căzând adesea. Ei se deplasează prin medii, aparent inconștienți de pericol, sărind sau alergând impulsiv. Acești copii pot părea, de asemenea, pierduți în medii familiare, incapabili să localizeze obiecte. Disfuncția vestibulară nu ne afectează doar fizic, ci și psihologic. Ea poate fi responsabilă pentru reacții emoționale ridicate în urma experiențelor stresante și se poate dezvolta în anxietate sau nesiguranță într-un mediu.
Alte dificultăți asociate cu procesarea vestibulară includ probleme cu secvențierea activităților și probleme cu coordonarea bilaterală. Aceste activități ar putea include sărituri sau aruncarea și prinderea.
Cum tratăm aceste deficite la OTFC
La OTFC, urmărim să ne asigurăm că copiii primesc experiențe vestibulare pentru a le permite să clasifice, să integreze și să proceseze inputul prin joc. Acest lucru implică activități care includ multă mișcare, cum ar fi legănatul, săriturile pe diferite suprafețe, alergarea și rostogolirea peste mingi. Aceste activități implică mișcarea capului și a corpului, ajustarea posturii și stabilizarea vizuală. Unele dintre activitățile pe care le desfășurăm pot fi mișcări rapide față de mișcări lente, de exemplu accelerare și decelerare și mișcări care sunt liniare (în linie), precum și rotative (circulare). Alte activități care promovează procesarea vestibulară includ angajarea în activități de mișcare în timp ce se realizează simultan sarcini funcționale, cum ar fi rezolvarea de probleme sau scrierea de mână. Utilizarea țintelor vizuale, cum ar fi aruncarea unui sac de fasole către o țintă în timp ce se află într-un leagăn, este un alt exemplu de intrare vestibulară de bună calitate. Oferindu-le copiilor aceste experiențe, terapeuții noștri urmăresc să schimbe elementul vestibular al sistemului nervos central, să utilizeze neuroplasticitatea și să le permită copiilor să se ocupe mai bine de sarcinile lor funcționale de zi cu zi.
Ce se poate face acasă pentru a ajuta la promovarea procesării vestibulare?
Există o varietate de activități pe care îi putem încuraja pe copii să se implice acasă sau în parc, pentru a ajuta la promovarea procesării vestibulare. Acestea includ:
- Jocarea pe leagăne, tobogane și balansoare pe terenul de joacă
- Ajungerea cu capul în jos pe barele de maimuță de la locul de joacă
- Facerea de curse cu obstacole în parc
- Dezvoltarea pe dealuri
- Jocarea prinderii în timp ce săriți, sau pe o trambulină
- Săltând, alergând sau sărind pe diferite suprafețe
Acestea sunt doar câteva dintre activitățile simple pe care le putem face acasă pentru a ajuta la integrarea informațiilor vestibulare cu alte sisteme senzoriale. Mișcare fericită!
Ayres, A, J & Robbins, J, 2005, Sensory Integration and the Child, Understanding Hidden Sensory Challenges, 25th Anniversary Edition, Western Psychological Services, Los Angeles CA
.