Fenomenul de rezistență la înființarea de cămine de grup pentru adulții bolnavi mintal este bine documentat. Măsura în care astfel de cămine, odată înființate, creează sau nu probleme pentru comunități este mai puțin clară. Studiul actual a examinat impresiile rezidenților unui cartier al unui cămin de grup la un an sau mai mult după înființarea acestuia. Patruzeci și unu de rezidenți ai cartierelor de cămine de grup și treizeci și nouă de rezidenți ai cartierelor de control (fără cămin) au răspuns la un sondaj cu privire la impresiile lor despre modul în care un cămin de grup a afectat sau (în cazul controalelor) va afecta cartierele lor. Mai mult de un sfert dintre vecinii căminelor de grup nici măcar nu știau că locuiesc în apropierea unui cămin. Cei care știau au avut tendința de a raporta un impact neglijabil al căminelor de grup asupra unor aspecte cum ar fi valoarea proprietății, criminalitatea din cartier, siguranța rezidenților și incidentele supărătoare din comunitate. Cei mai mulți dintre acești rezidenți au indicat, de asemenea, că erau mulțumiți de prezența căminului de grup în cartierul lor. Experiența reală a vecinilor de la căminele de grup a fost mult mai favorabilă decât cea anticipată de rezidenții din cartierul de control, în ciuda lipsei de diferențe în ceea ce privește caracteristicile demografice sau atitudinile generale față de îngrijirea în comunitate a persoanelor bolnave mintal. Rezultatele susțin opinia conform căreia consecințele temute ale înființării unui cămin de grup în cartierele rezidențiale nu se produc și că astfel de cămine pot obține o acceptare rezonabilă după ce sunt înființate.