Holstein, regiune istorică și culturală care a ocupat partea sudică a Peninsulei Jutland între râurile Eider și Elba, cuprinzând în prezent jumătatea sudică a landului Schleswig-Holstein din nordul Germaniei.
Encyclopædia Britannica, Inc.
Holstein a fost creat ca județ al Sfântului Imperiu Roman în 1111. A intrat sub o uniune personală cu regele danez în 1459, un aranjament care a provocat multă neliniște în rândul majorității germane. În 1474, Holstein a fost ridicat la rangul de ducat în cadrul Sfântului Imperiu Roman, iar după 1815 în cadrul Confederației Germane. Încercările Danemarcei de a anexa Holstein și Schleswig au dus la un război cu Austria și Prusia în 1864. Danemarca a fost înfrântă, iar administrarea Holsteinului a fost încredințată Austriei prin Convenția de la Gastein (14 august 1865). Totuși, acest aranjament s-a dovedit a fi nesustenabil, iar victoria Prusiei asupra Austriei în Războiul de Șapte Săptămâni a dus la anexarea Holsteinului de către Prusia: după Pacea de la Praga (1866), acesta a fost încorporat împreună cu Schleswig ca o singură provincie prusacă.
Oamenii din Holstein sunt în cea mai mare parte descendenți ai sașilor și vorbesc un dialect german de limbă germană joasă. Mai mult de 85 la sută sunt protestanți. Modelul predominant de așezare rurală în zonele mlăștinoase de-a lungul coastei Mării Nordului și a râului Elba este unul de sate liniare (Marschhufendörfer) situate de-a lungul digurilor și canalelor interioare, cu câmpurile lor care se întind în unghiuri drepte în benzi lungi și înguste. În zona agricolă estică, de-a lungul coastei baltice, predomină satele compacte, cătunele mici și marile moșii. Fermele din regiunea centrală Geest, mai puțin fertilă, sunt dispersate. Ferma săsească tradițională, cu un singur etaj, este caracteristică pentru Holstein. Un singur acoperiș vast, cu o pantă abruptă, adăpostește Diele, o arie mare de treierat care traversează clădirea, iar de o parte și de alta a acesteia se află camerele de locuit și grajdurile. În Diele se intră printr-o poartă mare la capătul frontonului clădirii.