Gonoreea multidrog rezistentă

Gonoreea este o infecție cu transmitere sexuală (ITS) care rămâne o problemă majoră de sănătate publică. OMS estimează că, în 2016, 87 de milioane de cazuri noi au apărut în rândul adolescenților și adulților cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani la nivel mondial, cu o rată globală de 20 la 1000 de femei și 26 la 1000 de bărbați. În 2012, s-au înregistrat aproximativ 27 de milioane de cazuri de gonoree, adică aproximativ 0,9% dintre femeile și 0,7% dintre bărbații cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani. Cele mai multe cazuri au fost în regiunea africană a OMS.

Rezistența antimicrobiană (AMR) la Neisseria gonorrhoeae (N. gonorrhoeae) a apărut la scurt timp după ce medicamentele antimicrobiene au început să fie utilizate. Aceasta a continuat să se extindă în ultimii 80 de ani, afectând medicamente precum tetraciclinele, macrolidele (inclusiv azitromicina), sulfonamidele și combinațiile de trimetoprim și, mai recent, chinolonele. Unele țări raportează o rezistență tot mai mare la medicamente care sunt recomandate în prezent pentru tratarea gonoreei, cum ar fi cefixima, ceftriaxona și azitromicina.

Historie

Primul eșec de tratament raportat cu cefixima a fost în Japonia. În ultimul deceniu, eșecuri confirmate de vindecare a gonorrhoeae cu ceftriaxonă singură sau combinată cu azitromicină sau doxicilină au fost raportate în Australia, Franța, Japonia, Slovenia, Suedia și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. În 2016, primul eșec global de vindecare a gonoreei faringiene cu terapie dublă (ceftriaxonă 500 mg plus azitromicină 1 gram) a fost confirmat în Regatul Unit. O tulpină gonococică rezistentă la ceftriaxonă, care se răspândește la nivel internațional, a fost raportată în Danemarca, Franța, Japonia și Regatul Unit. În 2018, prima tulpină gonococică globală cu rezistență la ceftriaxonă și rezistență ridicată la azitromicină care provoacă gonoree faringiană a fost raportată în Regatul Unit.

Toate eșecurile de tratament confirmate, cu excepția unui caz recent din Regatul Unit, au fost infecții faringiene, care au afectat gâtul. Majoritatea infecțiilor la nivelul faringelui sunt asimptomatice. Medicamentele antimicrobiene nu pătrund bine în țesutul din acea zonă, iar faringele găzduiește, de asemenea, bacterii înrudite în mod natural din specia Neisseria care pot contribui la rezistența la medicamente. Majoritatea datelor cu privire la această problemă provin din țările cu venituri mai mari; cu toate acestea, majoritatea cazurilor de gonoree sunt în țările și zonele cu resurse mai reduse. Acest lucru sugerează că rapoartele privind eșecurile de tratament și rezistența la medicamente în zonele mai bogate reprezintă doar vârful poverii globale în materie de sănătate. Datele de supraveghere privind rezistența la antibiotice și eșecurile de tratament din țările mai sărace sunt extrem de puține. Ratele ridicate de rezistență antimicrobiană la peniciline, tetracicline și chinolone sunt cunoscute de mai mult timp, iar aceste medicamente nu sunt în prezent recomandate pentru tratamentul gonoreei în majoritatea țărilor din întreaga lume.

Cauze

Rezistența la atât de multe opțiuni de tratament, inclusiv la peniciline, sulfonamide, tetracicline, chinolone și macrolide (inclusiv azitromicina), precum și la așa-numitele opțiuni de ultimă linie, cum ar fi cefalosporinele, fac ca N. gonorrhoeae un organism multirezistent la mai multe medicamente.

Această rezistență este cauzată de o serie de factori, inclusiv accesul nerestricționat la antimicrobiene, selecția necorespunzătoare și utilizarea excesivă a antibioticelor, precum și antibioticele de proastă calitate. Mai mult, mutațiile genetice din cadrul organismului au contribuit la creșterea rezistenței la medicamente la N. gonorrhoeae. Infecțiile în afara zonei genitale – și anume în gât și în rect – afectează în special populațiile cheie, cum ar fi bărbații care fac sex cu bărbați. Acest lucru poate juca, de asemenea, un rol important în dezvoltarea tulpinilor rezistente, deoarece N. gonorrhoeae interacționează și face schimb de material genetic cu alte organisme din aceste părți ale corpului.

Implicații

Infecțiile gonococice au implicații critice pentru sănătatea reproductivă, maternă și a nou-născuților, inclusiv:

  • o creștere de cinci ori a transmiterii HIV;
  • infertilitatea, cu implicațiile sale culturale și sociale;
  • inflamarea, care duce la dureri abdominale inferioare acute și cronice la femei;
  • sarcinaectopică și decesul matern;
  • avort în primul trimestru; și
  • infecții oculare neonatale severe care pot duce la orbire.

Costurile financiare ale acestor complicații sunt foarte mari atât pentru indivizi, cât și pentru sistemele de sănătate. Rezistența antimicrobiană sporește această povară prin prelungirea infecției la mai multe persoane și prin creșterea numărului de persoane cu complicații pe termen lung ale infecțiilor gonococice.

Emergența diferitelor forme de rezistență la N. gonorrhoea este adesea urmată de o răspândire rapidă a bolii. Aceasta nu este o problemă doar a celor săraci, iar eșecuri recente ale tratamentului au fost observate și în țările cu venituri mai mari. Deoarece poate fi dificil să se găsească informații complete din zonele cu resurse limitate pentru supraveghere, se așteaptă ca rezistența antimicrobiană să fie mult mai mare decât cea observată în prezent din cauza răspândirii silențioase.

Răspunsul OMS

Lupta împotriva N. gonorrhoeae multidrog-rezistent necesită două abordări: controlul larg al rezistenței la medicamente și controlul gonoreei. Ambele ar trebui abordate în contextele mai largi ale controlului global al rezistenței antimicrobiene.

OMS pune în aplicare „Planul global de acțiune pentru controlul răspândirii și impactului rezistenței antimicrobiene la N. gonorrhoeae” pentru a facilita acțiuni eficiente împotriva răspândirii N. gonorrhoeae multirezistente la medicamente. Acest plan face parte dintr-un plan mai amplu de supraveghere a infecțiilor cu transmitere sexuală pentru a ajuta la detectarea timpurie a tulpinilor rezistente emergente, combinat cu un răspuns de sănătate publică pentru a preveni și trata infecțiile gonococice și pentru a reduce impactul gonoreei asupra sănătății sexuale și reproductive.

Cele mai importante acțiuni ale OMS sunt:

  • prevenirea și controlul eficient al infecțiilor gonococice, utilizând mesaje și intervenții de prevenire și regimuri de tratament adecvate;
  • stabilirea unor reglementări eficiente privind medicamentele;
  • întărirea sistemelor de supraveghere a rezistenței antimicrobiene, în special în țările cu o povară ridicată de infecții gonococice;
  • înființarea de rețele regionale de laboratoare care pot efectua culturi gonococice, cu mecanisme bune de control al calității;
  • monitorizarea eșecurilor terapeutice prin dezvoltarea unui set standard de protocoale de monitorizare;
  • sprijinirea cercetării pentru găsirea de teste cu costuri reduse pentru identificarea N. gonorrhoeae și să dezvolte metode de detectare a rezistenței antimicrobiene; și
  • cercetarea unor tratamente alternative pentru infecțiile gonococice.

OMS va continua să colaboreze cu statele membre și partenerii pentru a înțelege și a reduce rezistența antimicrobiană printr-un control mai bun al medicamentelor antibiotice și prin acțiuni de prevenire a răspândirii gonoreei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.