Firele sunt componente virtuale sau coduri, care împart nucleul fizic al unui CPU în mai multe nuclee virtuale. Un singur nucleu de CPU poate avea până la 2 fire de execuție pe nucleu.
De exemplu, dacă un CPU este dual core (adică 2 nuclee), acesta va avea 4 fire de execuție. Iar dacă un CPU este cu nucleu octal (adică 8 nuclee) va avea 16 fire de execuție și viceversa.
Funcționare:
Firul de execuție este creat de un proces. De fiecare dată când deschideți o aplicație, aceasta creează ea însăși un fir care se va ocupa de toate sarcinile acelei aplicații specifice. De asemenea, cu cât deschideți mai multe aplicații, cu atât vor fi create mai multe fire.
Sistemul de operare creează întotdeauna fire pentru a îndeplini o sarcină a unei anumite aplicații.
Există un singur fir (codul acelui nucleu care efectuează calculele, cunoscut și sub numele de fir primar) pe nucleu care, atunci când primește informația de la utilizator, creează un alt fir și îi alocă sarcina. În mod similar, dacă primește o altă instrucțiune, formează un al doilea fir și îi alocă sarcina. Făcând un total de două fire.
Exemplu:
Aplicația smartphone este un exemplu în acest sens, atunci când deschideți o aplicație, aceasta afișează un cerc care se învârte continuu, acest proces este realizat de un fir creat doar în acest scop, iar al doilea fir încarcă informația și o prezintă în interfața grafică cu utilizatorul.
Singurul fapt care va limita crearea firelor va fi numărul de fire pus la dispoziție de procesorul fizic, iar acesta variază de la un procesor la altul. Prima imagine este spinnerul de încărcare de către primul fir, iar cea de-a doua este încărcarea GUI de către cel de-al doilea fir.
Acum, la ce folosește un fir?
Firele au devenit o parte vitală a calculatoarelor, deoarece permit procesorului să execute mai multe sarcini în același timp, ceea ce face ca sarcinile să fie mai rapide. Și, de asemenea, făcând calculatorul capabil de multitasking. Numai datorită firelor puteți naviga pe internet, precum și să ascultați muzică simultan.
