În acest grup de fracturi, capătul proximal al liniei de fractură începe la o anumită distanță de cap. Cuprinde fracturile basicervicale, fracturile transcervicale simple și multifragmentare cu deplasare în varus, rezultate din leziuni de adducție, și fracturile transcervicale cauzate de o forfecare verticală.
Este vorba de fracturi extraarticulare, dar intracapsulare. Alimentarea cu sânge a capului femural este amenințată, deoarece deplasarea poate duce la întreruperi ale vaselor de sânge care duc la capul femural. Cu cât linia de fractură este mai verticală după reducere, cu atât construcția devine mai instabilă din cauza forțelor de forfecare care acționează asupra fracturii.
În toate cazurile trebuie obținute radiografii în două planuri. Pentru o evaluare radiologică adecvată sunt necesare radiografii în două planuri la 90° unul față de celălalt. În prezența unei fracturi, vederea laterală se obține prin efectuarea așa-numitei vederi în cruce de masă. Dacă aceasta este de bună calitate, îi va permite chirurgului să evalueze gradul de retroversie și gradul de fragmentare a corticalei posterioare.
Clasificarea Pauwels poate fi cel mai bine determinată intraoperator, odată ce se aplică tracțiunea, iar fractura este redusă. După aceasta, alegerea modului de fixare este mai ușoară. Pe o vedere fluoroscopică AP, evaluați înclinarea liniei de fractură. Pauwels tip I este o fractură cu 70º față de orizontală.
.