Misterul evolutiv al motivelor pentru care fețele noastre se contorsionează atunci când suntem speriați a fost rezolvat de o echipă de neuroștiințifici canadieni.
Când expresia noastră facială se transformă într-una de frică cu ochii bulbucați și nările deschise, capacitatea noastră de a sesiza atacatorii sau alte pericole iminente se îmbunătățește dramatic, au descoperit cercetătorii.
Constatările oferă sprijin unei idei expuse pentru prima dată de Charles Darwin într-unul dintre volumele sale mai puțin cunoscute, The Expression of the Emotions in Man and Animals, publicat în 1872. Darwin a observat că expresiile faciale ale emoțiilor erau adesea remarcabil de asemănătoare în toate culturile umane și chiar în regnul animal, ceea ce implică faptul că acestea ar putea avea un beneficiu evolutiv comun.
„Majoritatea oamenilor cred că expresiile sunt semnale sociale, că sunt menite să comunice ceea ce simte cineva. Noi spunem că, probabil, ele au evoluat mai întâi ca funcție senzorială, chiar dacă ajută la transmiterea sentimentelor noastre către ceilalți”, a declarat Adam Anderson, cercetător în neuroștiințe cognitive care a condus studiul la Universitatea din Toronto.
Scriind în revista Nature Neuroscience, Anderson și colegul său Joshua Susskind dezvăluie modul în care expresia clasică a fricii ne mărește raza de vedere, accelerează mișcarea ochilor și îmbunătățește fluxul de aer prin nas. Toate aceste reacții ne sporesc capacitatea de a vedea sau de a mirosi amenințările și ne pregătesc pentru reacția „luptă sau fugi”, în care fie ne luptăm cu atacatorul, fie ne luăm tălpășița.
În cadrul studiului, Susskind a dezvoltat modele computerizate pentru expresiile faciale de frică și dezgust. El a antrenat apoi voluntari pentru a trage fiecare față. O expresie de frică le cerea participanților să își lărgească ochii, să ridice sprâncenele și să își deschidă nările, în timp ce o expresie de dezgust era opusă: sprâncenele coborâte, ochii închiși și nasul încrețit.
Măsurătorile din înregistrările video au arătat că cei care trăgeau fețele de frică nu numai că erau mai buni la reperarea obiectelor de o parte și de alta a lor, dar își scanau ochii mai repede, sugerând că puteau vedea pericolul venind mai repede.
Într-o altă rundă de teste, s-a constatat că voluntarii care trăgeau fețe dezgustate aveau un câmp vizual redus și un flux de aer mai lent prin nas.
„Expresiile de frică deschid fața și expun suprafețele senzoriale, în timp ce dezgustul face opusul, este o tresărire de protecție. Frica este despre vigilență, iar dezgustul este respingere”, a spus Anderson.
Echipa și-a confirmat descoperirile cerându-le voluntarilor să scoată diferite expresii în timp ce se aflau în interiorul unui scaner de imagistică prin rezonanță magnetică. Imaginile arată că expresiile de frică deschid tuburile nazale, permițând inspirarea aerului de două ori mai repede decât o persoană care trage o expresie de dezgust.
„Ceea ce facem noi este arheologie psihologică. Dezgropăm reziduurile funcțiilor acestor expresii. Expresiile faciale ar putea fi mai importante ca semnale sociale, dar asta nu explică de unde au apărut. Această lucrare explică de ce aceste expresii sunt comune în toate culturile”, a declarat Anderson.
- Evoluție
- Canada
- Biologie
- America
- Share on Facebook
- Share on Twitter
- Share via Email
- Share on LinkedIn
- Share on Pinterest
- Share on WhatsApp
- Share on Messenger
.
.