Promoterii unei interpretări supranaturaliste a experiențelor apropiate de moarte insistă asupra faptului că acestea sunt „reale”. Cartea „Proof of Heaven” a neurochirurgului Eban Alexander include chiar un capitol intitulat „The Ultra-Real”. Nu neg faptul că oamenii – mulți oameni – au într-adevăr N.D.E.S., cu conținutul lor raportat. Ei chiar au aceste experiențe, așa cum oamenii chiar visează. Așadar, N.D.E.-urile sunt reale în sensul de „autentice” – ele chiar au loc. Nimeni nu ar trebui să nege acest lucru; a face acest lucru ar însemna să lipsească de respect marea majoritate a celor care le raportează cu sinceritate.
Există, totuși, un alt sens al cuvântului „real”: exact. Sunt N.D.E.-urile, interpretate literal, reprezentări exacte ale unei realități externe? Aceasta este o întrebare diferită în mod important. Este crucial să nu alunecăm de la „real” în primul sens la „real” în cel de-al doilea, dar tocmai acest lucru îl fac mulți dintre supranaturaliști. E.N.D.E.-urile au loc cu adevărat. Dar nu putem deduce de aici că ele descriu cu acuratețe călăuzirea de către cei dragi decedați către un tărâm non-fizic.
Marea întrebare este: Oferă N.D.E.-urile o dovadă a raiului? Sau a iadului? Eu nu cred că da. Nici unul dintre argumente nu este convingător. Există vise clare, vii și halucinații. Există experiențe profund profunde și transformatoare provocate de ingestia de substanțe psihedelice. Toate aceste experiențe își prezintă conținutul ca fiind „ultra-real”. Aceasta este o caracteristică cunoscută a oricărei experiențe spirituale, iar N.D.E.-urile sunt un tip de experiență spirituală. Oamenii din întreaga lume au credințe sincere și absolut sigure în religiile lor, dar din această sinceritate și certitudine nu rezultă că aceste credințe religioase sunt adevărate, interpretate literal. Cum ar putea fi toate, având în vedere diferențele lor radicale? La fel și cu E.N.D.E.-urile.
Argumentele pentru interpretările supranaturaliste ale E.N.D.E.-urilor sunt vădit problematice. Mulți dintre cei mai vizibili susținători ai ideii că N.D.E.-urile dovedesc existența unei vieți de apoi sunt medici. Printre aceștia se numără Eben Alexander, un neurochirurg, cardiologul Pim van Lommel și oncologul Jeffrey Long. Este important de subliniat faptul că concluziile lor nu sunt medicale, ci filosofice. Ideile conform cărora mintea se poate separa de corp și poate avea contact cu un tărâm ceresc nu sunt în mod clar concluzii medicale, iar medicii nu au nicio autoritate specială în acest sens. La urma urmei, ei sunt medici, nu metafizicieni. Am încredere în medicul meu pentru a-mi interpreta analizele de sânge, dar nu pentru a mă anunța că sufletul meu a părăsit corpul atunci când am fost sub anestezie generală. Este surprinzător faptul că unii medici folosesc astfel de doze homeopatice de logică. Ei sunt prinși într-un fel de viziune în tunel.
Ar fi de dorit să avem o interpretare mai plauzibilă a E.D.N.-urilor care sunt reale în ambele sensuri: Ele apar cu adevărat și sunt precise. Propun să interpretăm N.D.E.-urile ca fiind în mod fundamental și în primul rând despre călătoriile noastre de la viață la moarte – a muri. Majoritatea N.D.E.-urilor descriu o călătorie spre un tărâm păzit imaginar, dar nu o trecere cu succes spre el. La fel ca în literatura despre viața veșnică, cum ar fi străvechea „Epopee a lui Gilgamesh” sau mitul lui Tantalus sau căutarea quijotescă a Fântânii Tinereții, ne apropiem tot mai mult, dar în cele din urmă nu reușim. În N.D.E.s. ajungem chiar la porți, dar nu trecem; ajungem chiar la marginea universului, dar ne oprim acolo.